Sufletul după moarte de Serafim Rose

Biserica creștină din primele veacuri a luptat împotriva ideii de reâncarnare, care pătrunsese în lumea creștină prin învățături orientale, precum cea a maniheilor. Învățătura mincinoasă a lui Origen despre ”pre-existența sufletelor”  era strâns legată de aceste învățături. Mulți Părinți ai Bisericii, la rândul lor, au scris împotriva ei; cei mai cunoscuți sunt Sfântul Ambrozie al Milanului, în Apus (Despre credința în Înviere), Sfântul Grigore de Nyssa în Răsărit (Despre suflet și înviere), împreună cu alții.

Pentru creștinul ortodox de astăzi care este ispitit de această idee sau care își pune întrebări în legătură cu presupusele ”dovezi” ale ei, este poate deajuns să cugetăm asupra a trei învățături creștine fundamentale care resping definitiv însăși posibilitatea reîncarnării.

1.Învierea trupului. Hristos a înviat din morți în același trup în care murise cu moartea tuturor oamenilor și s-a făcut pârga tuturor oamenilor, ale căror trupuri vor fi și ele înviate în Ziua de Apoi și se vor uni iarăși cu sufletul lor pentru a trăi veșnic în Rai sau în iad, după drepata judecată a lui Dumnezeu făcută faptelor lor pe pământ. Acest trup înviat, asemenea trupului lui Hristos, se va deosebi de trupurile noastre pământești, fiind mai subțire și mai asemănător firii îngerești, altminteri neputând locui în Împărăția cerurilor, unde nu este moarte, nici stricăciune; dar va fi tot același trup, restaurat și pregătit pentru viața veșnică în chip minunat de Dumnezeu, precum a văzut Iezichiel în arătarea ”oaselor uscate” (Iez. 37, 1-14). În ceruri, cei mântuiți se vor recunoaște unii pe alții. Astfel, trupul este o parte ce nu poate fi neglijată a persoanei integrale care va trăi veșnic, iar ideea mai multor trupuri aparținând aceleiași persoane neagă însăși firea Împărăției cerurilor, pregătite de Dumnezeu pentru cei care Îl iubesc.

2.Răscumpărarea noastră de Iisus Hristos. Dumnezeu S-a întrupat și prin viașa, patimile, moartea Sa de pe Cruce ce-a scăpat de sub stăpânirea păcatului și a morții. Prin Biserica Lui, noi suntem mântuiți și pregătiți pentru Împărăția cerurilor, fără să plătim vreo ”penalizare” pentru fărădelegile noastre din trecut. Însă conform ideii de reâncarnare, dacă omul este ”mântuit” cumva, aceasta se petrece decât după multe ”vieți” în care a ispășit urmările păcatelor lui. Acesta este legalismul rece și uscat al religiilor păgâne, care a fost cu desăvârșire desființat de jertfa de pe Cruce a lui Hristos; tâlharul din dreapta Sa a primit mântuirea într-o clipă, prin credința în Fiul lui Dumnezeu, ”karma rea” a fărădelegilor sale fiind ștearsă de harul lui Dumnezeu.

3.Judecata. Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata (Evr. 9, 27). Viața oamenilor este o perioadă de ncercare unică, precisă, după care nu mai există ”încă o șansă”, ci numai judecata lui Dumnezeu (care este atât dreaptă, cât și milostivă) făcută oamului după starea în care se găsește sufletul lui la sfârșitul vieții.

În aceste trei învățături revelați acreștină este foarte precisă și clară, în comparație cu religiile păgâne care nu cred în Înviere, nici în mântuire și nici nu au o învățătură limpede cu privire la judecata și viața viitore.

În numeroasele scrieri ale Sfinților Părinți și în Viețile Sfinților, vedem că după moarte sufletul pătrunde îndată în lumea văzduhului de sub ceruri. De asemnea, vedem că înaintarea sufletului în acest tărâm al văzduhului, după ce trupul a murit cu adevărat și sufletul nu mai are nicio legătură cu lucrurile de pe pământ, este înfățișat ca un urcuș prin vămi, unde începe Judecata Particulară, pentru a vedea dacă sufletul este vrednic să locuiască în ceruri. Sufletele osândite pentru păcatele nepocăite sun aruncate în jos, în iad, de duhurile căzute; cele care trec cu bine de încercările vămilor se înalță liber, călăuzite de îngeri, în Rai.

Ce este acest Rai? Unde se află el? Este raiul un loc? Este el ”sus”?

Desigur, nici un creștin cu minte nu crede în caricutarua ateistă a unui Rai ”în cer”, cu toate că există unii protestanți naivi care vor să așeze Raiul într-o galaxie sau constelație îndepărtată. Întreaga creație văzută este căzută și sctricat și nicăieri în ea nu este loc pentru Raiul nevăzut a lui Dumnezeu, care este o realitate  spirituală, nu materială. Însă mulți creștini, pentru a scăpa de batjocura necredincioșilor și a evita până și cea mai mică urmă de concepție materialistă, au ajuns în extrema cealaltă, declarând că Raiul nu e ”nicăieri”. Printre romano-catolici și protestanți există păreri sofisticate care susțin că Raiul este ”o stare”, nu un loc, că ”sus” nu este decât o metaforă, că Înălțarea lui Hristos (Lc. 24, 50-51, F. Ap. 1, 9-11) nu a fost defapt o ”înălțare”, ci numai o schimbare de stare. Consecința unor astfel de păreri este că Raiul și iadul devin niște idei foarte nelămurite și imprecise, iar simțul realității lor începe să dispară – cu urmări catastrofale pentru viața creștină, pentru că tocmai acestea sunt realitățile către care este îndreptată întreaga viață pământească.

Toate părerile de acest fel, conform învățăturilor Episcopului Ignatie Briancianicov, sunt întemeiate pe ideea mincinoasă a filosofului modern Descartes că tot ce nu este material este ”spirit pur” și nu este mărginit de timp și spațiu. Aceasta nu este învățătura Bisericii Ortodoxe. Episcopul Ignatie scrie: ”Nălucirea lui Decartesprivind neatârnarea duhurilor de timp și de spațiu este o deplină absurditate. Tot ce este mărginit depinde de spațiu în chip necesar”.

Cărțile dumnezeieștilor slujbe și scrierile Părinților Bisericii Ortodoxe lămuresc pe deplin locul unde se află Raiul și iadul. Cu limpezime arată învățătura Biserici Ortodoxe de Răsărt că Raiul se află în ceruri, iar iadul se găsește în măruntaiele pământului.

Este adevărat că toate izvoarele ortodoxe – Sfânta Scriptură, dumnezeieștile slujbe, Viețile Sfinților, scrierile Sfinților Părinți – vorbesc despre Rai și ceruri ca fiind ”sus”, iar despre iad ca find ”jos”, sub pământ. Și mai este adevărat că, de vreme ce sufletele și îngerii sunt mărginiți în spațiu, ei trebuie să se afle mereu într-un loc precis – fie el Raiul, iadul sau pământul. Învățătura Sfântului Ioan Damaschin spune că ”atunci când îngerii sunt în cer, nu sunt pe pământ, iar când sunt trimiși de Dumnezeu pe pământ, nu rămân și în cer”, care este aceeași cu ceea ce învățaseră mai înainte Sfântul Vasile cel Mare (Despre Sfântul Duh, cap. 23), Sfântul Grigore Dialogul (Omilii morale la Cartea lui Iov, Cartea II, 3) și toți părinții ortodocși.

Rin urmare, Raiu este un singur loc, și sigur este sus față de orice punct de pe pământ, iar iadul este sigur jos, în măruntaiele pământului; însă aceste locuri și cei ce splășluiesc acolo nu pot fi văzuți de oameni decât după ce li se deschid ochii duhovnicești. Mai mult, aceste locuri nu sunt cuprinse în ”coordonatele” sistemului nostru spațio-temporal: avioanele nu trec ”în chip nevăzut” prin Rai, nic sateliții pământeni prin al treilea cer și nici nu se poate ajunge la sufletele ce așteaptă Judecata de Apoi în iad forând în pământ după ele. Ele nu sunt acolo, ci într-un alt fel de spațiu care începe chiar aici, însă se întinde, s-ar putea spune, într-o altă direcție.

Există semne sau cel puțin indicii ale acestui alt fel de realitate până și în experiența de zi cu zi din această lume. De pildă, existența vulcanilor și a unei călduri foarte mari în centrul pământului este socotită de mulți Sfinți Părinți ca un semn nemijlocit al existenței iadului  în măruntaiele pământului. Desigur, iadul nu este ”material” în sensul în care materială lava care se scurge de sub scoarța pământului; însă chiar pare a exista o ”suprapunere” a celor două feluri de realitate – o ”suprapunere” ce poate fi văzută, întâi de toate, în firea omului însuși, care poate în anumite împrejurări sau prin voia lui Dumnezeu, să vadă ambele feluri de realitate încă din această viață. Chiar oamenii de știință moderni au ajuns să recunoască faptul că numai suntem siguri de firea ultimă și de hotarele materiei, nici de punctul unde ea se sfârșește și începe realitatea ”psihică”.

Dincolo de aști în general că Raiul și iadul sunt într-adevăr ”locuri”, însă nu locuri din această lume, din sistemul nostru spațio-temporal, nu este de trebuință să fim curioși. Aceste ”locuri” se deosebesc atât de mult de înțelegerea noastră pământească a  ideii de ”loc”, încât ne vom încurca fără ieșire încercând fără ieșire să alcătuim o ”geografie” a lor.  Unele Vieți ale Sfinților arată limpede că ”raiul” este deasupra ”paradisului”; altele spun cp există cel puțin ”trei ceruri” – însă nu ni se cuvine să stabilim noi ”hotarele” acestor locuri sau să încercăm să deosebim trăsăturilor lor. Asemenea descrieri ne sunt date, prin pronia lui Dumnezeu, pentru a ne inspira să ne nevoim ca să ajungem la ele printr-o viață și o moarte creștină, și nu pentru a le supune unor categorii lumești ale logicii și cunoașterii, care nu li se potrivesc. Sfântul Ioan Gură de Aur cu dreptate ne cheamă înapoi la grija cea adevărată pe care trebuie să o avemcând cercetăm cele despre Rai și iad: ”Întrebi unde este iadul; dar de ce ar trebui să știi? Tu trebuie să știi că iadul există, nu unde este ascuns. Părerea mea este că el se află undeva în afara acestei lumi. Să ne străduim să aflăm nu unde este, ci cum să scăpăm de el.” (Omilii la Romani, 31, 3-4)

În viața aceasta nu ne este dat să înețelegm foarte multe privind această lume cu toate că știm destule pentru a răspunde raționaliștilor care spun că Raiul și iadul nu sunt ”nicăieri” și deci nu există, pentru că ei nu le pot vedea. Aceste lucruri sunt cu devărat „undeva” și unii pământeni au fost  acolo și s-au întors pentru a ne povesti despre ele; însă noi, cei în trup, le vedem mai mult prin credință decât prin cunoștință: ”vedem acum prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu (I Cor. 13, 12).

Trăsături ale adevăratei experieri a Raiului

(1) Adevărata experiere a Raiului se petrece întodeauna la capătul unui urcuș, de obicei prin vămi (dacă sufletul are ”dări” de plătit aici). În experiențele ”din afară de trup” și ”dedupă moarte” de astăzi, vămile și demonii nu sunt întâlniți niciodată, iar urcușul este numai rareori pomenit.

(2) Sufletul este întodeauna condus către Rai de unul sau mai mulți îngeri și niciodată nu ajunge acolo ”hoinărind”, nici nu intră în el prin propra voință sau putere. Cu privire la ceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur, în tâlcuirea sa la Luca 16, 19-31, scrie ”Lazăr a fost apoi purtat de îngeri, însă sufletul celuilalt (al bogatului) a fost luat de puteri înfricoșătoare care se poate să fi fost trimise pentru aceasta. Căci sufletul nu poate să plece către acea viață prin puterea sa, fiindcă acest lucru este cu neputință. Dacă noi , umblând de la o cetate la alta, avem trebuință de o călăuză, cu atât mai mut nu va vea sufletul nevoie de călăuze atunci când este smuls din trup și pus înaintea vieții viitoare?

Aceste aspect poate fi socotit cu adevărat una dintre pietrele de încercare pentru autenticitatea experiențelor Raiului. În experinețele contemporane, foarte adesea sufletului i se dă posibilitatea să aleagă dacă rămâne în ”Paradis” sau să se întoarcă pe pământ, în vreme ce adevărata experiere a Raiului nu este după alegerea omului, ci numai la porunca lui Dumnezeu, îndeplinită de îngerii Săi. Experiența obișnuită ”din afară de trup”, a ”Paradisului” din zilele noastre nu are trebuință de călăuză deoarece ea se petrece chiar aici, în văzduhul de deasupra noastră, încă în această lume, în vreme ce prezența îngerilor este necesară dacă experiența are loc în afara acestei lumi, într-un alt fel de realitate, unde sufletul nu paote merge singur.(Aceasta nu înseamnă că demonii nu pot lua chip mincinos de ”îngeri călăuzitori”, însă se pare că în experiențele de astăzi ei nu o fac decât rareori.)

(3)Experiența se petrece într-o lumină puternică și este însoțită de semne văzute ale harului dumnezeiesc, îndeosebi de mireasmă minunată. Este adevărat că asemenea  semne apar uneori și în experinețele ”de după moarte” de astăzi, însă există o deosebire fundamnetală între ele, care nu poate fi niciodată subliniată îndeajuns. Experinețele de astăzi sunt superficiale, chiar foarte legate de simțuri. Deosebirea dintre experinețel de astăzi și adevărata exeriere a raiului este tocmai cea dintre ”creștinismul” superficial al zilelor noastre și adevăratul creștinism ortodox. De pildă, ”pacea” ce poate fi simțită de cineva care ”L-a acceptat pe Iisus ca fiind Mântuitorul său” sau a trecut prin experiența  foarte des întâlnită a ”vorbirii în limbi” sau l-a ”văzut” pe ”Hristos” (lucru deloc rar astăzi), dar care nu cunoaște deloc viața de nevoință și pocăință creștină conștientă și nu s-a împărtășit niciodată cu adevăratul Trup și Sânge ale lui Hristos în Sfintele Taine întemeiate de Hristos Însuși, o astfel de pace pur și simplu nu poate fi cici cu un chip asemănată cu pacea descoperită în viețile marilor sfinți artodocși. Experinețele contemporane sunt în chip literal ”falsuri” ale adevăratelor trăiri ale Raiului.

(4) Adevărata experiere aRaiului este însoțită de un astfel de sentiment de cutremur și frică înaintea măreției lui Dumnezeu și de un sentiment al nevredniciei de a oprivi, cum rar se întâlnesc astăzi chiar și în rândul creștinilor ortodocși, cu atât mai puțin printre cei aflați în afara Bisericii lui Hristos. Cei care văd astăzi ”Paradisul” în lumea din văzduh sunt ”mulțumiți”, ”fericiți”, simt ”plăcere” – rareori mai mult. Dacă văd pe Hristos într-o formă sau alta, ei se lasă în voia ”dialogurilor” familiare cu el, specifice experiențelor din mișcarea ”harismatică”. Dumnezeire și cutremurul omului înaintea Ei, frica lui Dumnezeu lipsesc din aceste experiențe.

Pentru creștinii ortodocși, realitatea iadului este tot atât de sigură ca și cea a Raiului. Însuși Domnul nostru a vorbit în multe rânduri despre acei oameni pe care, fiindcă nu i-au ascultat poruncile, El îi va trimite în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui (Mt. 25, 41). Într-una din pildele Sale, El dă exemplu grăitor al bogatului care, osndit să stea în iad din pricina fărădelegilor  lui din această viață, își ridică privirea către sânul lui Avraam, unde era Lazăr, săracul pe care îl disprețuise în timpul vieții, și îl roagă fierbinte pe Patriarhul Avraam să îi îngăduie lui Lazăr să vină și să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam răspunde că între noi și voi s-a întărit prăpastie mare și cei mântuiți nu intră în legătură  cu cei osândiți (Lc. 16, 24,26).

Învățătura ocultă despre viața de după moarte a Dr. Kubler-Ross, Dr. Moody și a altor cercetători ai experiențelor ”de după moarte” de astăzi poate fi înfăâișată pe scurt în câteva idei. Ea este învățătura despre viața de după moarte care plutește în aerul sfârșitului acestui veac și pare în chip inexplicabil ”firească” tuturor celor care o studiază și nu cunosc temeinic nicio altă învățătură.

 (1) Nu trebuie să ne temem de moarte. Dr. Kubler-Ross povestește: ”Consemnările arată că procesul morții este dureros, însă moartea însăși... este o experiență plină de pace, lipsită de durere și de frică. Toți, fără nicio excepție, vorbesc despre un sentiment de calm și de plenitudine”. Aici se poate observa încredea în propriile trăiri sufletești care îi caracterizează pe toți cei înșelați de duhurile căzute. Această încredere în experiențe sufletești plăcute face parte din spiritul religios care plutește acum în văzduh și pricinuiește o mincinoasă senzație de bine, care este ucigătoare pentru viața duhovnicească.

(2) Nu va fi nicio judecată, și nici iad. Dr. Moody relatează, întemeindu-se pe interviurile sale, că, ”în majoritatea cazurilor, modelul de răpsplată-pedeapsă al vieții de după moarte este abandonat și infirmat, chiar și de cei care fuseseră obișnuiți să gândească astfel. Ei au descoperit, spre marea lor uimire, că până și atunci când faptele lor evident îngrozitoare și păcătoase erau descoperite  în fața ființei de lumină, aceasta nu răspundea cu mânie și furie, ci numai cu înțelegere și chiar umor” (Viața de după viață). Dr. Kubler-Ross remarcă, privitor la cei cu care a discutat, pe un ton mai dogmatic: ”Toți sunt o deplinătate. Dumnezu nu judecă, omul o face”. Se pare că nici nu le trece prin cap acestor cercetători  că această lipsă a judecății din experinețele „de după moarte” poate fi o primă impresie înșelătoare, sau că judecata nu are loc în primele puține minute ale morții; ei nu fac altceva decât să interpreteze experiențele după spiritul religios al vremurilor, care nu vrea ăs creadă în judecată și în iad.

(3) Moarte nu este o experiență atât de unică și de finală, așa cum a înfățișat-o învățătura creștină, ci este numai o trecere inofensivă la o ”stare mult mai înaltă a conștinței”. Dr. Kubler-Ross o definește astfel: ”Moartea este osimplă lepădare a trupului material, asemenea fluturelui care iese din cocon. Este o trecere într-o stare mai înaltă a conștiinței, în care continui să simți, să înțelegi, să râzi, să fii capabil să crești, iar singurul lucru pe care îl pierzi este ceva de care nu mai ai nevoie, adică trupul tău material. Este ca atunci când pui deoparte haina de iarnă la venirea primăverii... și asta-i moarte”. Vom arăta mai jos cum se deosebesc acestea de adevărata învățătură creștină.

(4) Țelul vieții pe pământ și al vieții de după moarte nu este mântuirea veșnică a sufletului, ci un proces nemprginit de ”creștere” în ”iubire” și ”înțelegere” și ”împlinire personală”. O astfel de concepție ocultă despre viață și moarte nu vine din crâmpeiele de experiențe ce sunt făcute cunoscute astăzi; ea vine din filosofia ocultă care a invadat vremurile noastre.

(5) Experinețle ”de după moarte” și ”din afară de trup” sunt ele însele o pregătire pentru viața de după moarte. Pregătirea creștină tradițională pentru viața veșnică (prin credință, pocăință, participare la Sfintele Taine, nevoință duhovnicească) este de mică însemnătate în comparație cu ”iubirea” și ”înțelegerea” sporite care sunt insuflate de experinețele ”de după moarte”; mai precis (precum în programul alcătuit recent de Kubler-Ross și Robert Monroe), bolnavii aflați în stadiul terminal pot fi pregătiți pentru experiențe ”în afară de trup”, ”astfel încât ei să dobândească o înțelegere asura a ceea ce îi așteaptă Dincolo când vor muri”. Una dintre persoanle cu care a vorbit Dr. Moody declară cu tărie: ”Motivul pentru care nu mi-e frică de moarte este că știu unde mă duc când voi pleca de aici, pentru că am fost deja acolo”. Ce optimism tragic și neînsemnat!

Fiecare din aceste cinci idei dace parte din învățătura Spiritismului din veacul al XIX-lea, descoperită prin intermediul mediilor de ”spiritele” înseși. Aceasta este o învățătură pur și simplu născocită de demoni cu scopul de a schimba întreaga concepție despre religie a omenirii. Filozofia ocultă, care aproape întodeauna însoțește și colorează experiențele ”de după moarte” de astăzi, nu este decât o infiltrare până la nivel popular a Spiritismului ezoteric al epocii victoriene; ea este un simptom al dispariției adevăratelor concepții creștine din mintea maselor din lumea apuseană. Experineța ”de după moarte” sprijină și răspândește filosofia nu pentru că ar avea un conținut ocult, ci pentru că învățătura și mijloacele creștine fundamentale, care odinioară îi ocroteau pe oameni de o astfel de filosifie străină, au fost în mare parte îndepărtate, și acum, practic orice experiență a ”celeilalte lumi” va fi folosită pentru a răspândi ocultismul. În veacul al XIX-lea numai câțiva liber-cugetători și oameni neduși la biserică credeau în această filosifie. Acum însă ea este atât de răspândită, încât rice om care nu are o concepție sănătoasă conștientă proprie este atras să o accepte în chip foarte ”firesc”.

Învățătura ocultă despre viața de după moarte, deși sfârșește departe de adevăr, începe de la un adevăr creștin neîndoielnic: moartea trupului nu înseamnă sfârșitul vieții omului, ci numai începutul unei noi stări pentru sufletul omenesc, ce ăși continuă existența despărțit de trup. Moartea, care nu a fost făcută de Dumnezeu, ci a fost adusă în creație de păcatul lui Adam din Eden, este chipul cel mai cutremurător în care omul își cunoaște căderea firii sale. Soarta veșnică a fiecăruia atârnă în mare măsură de felul în care își privește propria moarte și se pregătește pentru ea.

Adevărata învățătură creștină față de moarte cuprinde în ea și teamă, și nesiguranță, tocmai acele sentimente pe care dorește să le desființeze ocultismul. Cu toate acestea, atitudinea creștină nu are nimic din frica josnică ce poate fi trăită de ce icare mor fără nicio nădejde a vieții veșnice, iar un creștin cu conștiința împăcată se apropie de moarte cu liniște și, după harul lui Dumnezeu, chiar cu o anumită siguranță.

Adevărata atitudine creștină față de moarte este întemeiată pe cunoașterea deosebirilor hotărâtoare dintre viața aceasta și cea care va să vină. Mitropolitul Macarie Moscovitul a rezumat învățătura scripturistică și patristică privitoare la aceasta în următoarele cuvinte: ”Moartea este hotarul unde pentru oameni sfârșește vremea luptelor și începe vremea răsplătirii, astfel că după moarte nu ne mai este cu putință nici să ne pocăim și nici să ne îndreptăm viața. Hristos Mântuitorul a deavăluit acest adevăr în pilda bogatului și a lui Lazăr, din care se vede limpede că amândoi și-au primit răsplata îndată după moarte și că bogatul, oricât de mult se chinuia în iad, nu a putu scăpa de chinuri prin pocăință (Lc. 16, 26).”

Prin urmare, moartea este acea realitate care ne trezește să vedem deosebirea dintre lumea aceasta și cea viitoare și ne insuflă dorința de a trăi o viață de pocăință și curățire atțta vreme cât mai avem timp.

Sfântul Serafim de Sarov în vremurile noastre moderne ne învață: ”O, dacă ați ști numai ce bucurie, ce dulceață le așteaptă pe sufletele drepților în Rai, atunci ați vrea, cu hotărâre tare, să primiți în viața aceasta vremelnică tot necazul, toată prigoana și defăimarea cu mulțumire! Dacă însăși chilia aceasta a noastră ar fi plină cu viermi până ne-ar mânca trupul toată viața noastră vremelnică, atunci ar trebui să încuviințăm acest lucru cu cea mai mare dorință, numai ca să fim lipsiți de bucuria cerească, pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cei care Îl iubesc.”

Lipsa de frică înaintea morții a adepților ocultismului și a protestanților este rodul neștiinței lor despre cele ce îi așteaptă în viața viitoare și despre ce putem face ca să ne pregătim pentru ea. De aceea, adevăratele experiențe și vedenii despre viața de după moarte îl cutremură pe om până în străfundurile ființei sale și (dacă nu a dus o viață creștină râvnitoare) îl fac să-și schimbe viața, pentru a se pregăti pentru cea care va să fie. Când Sfântul Athanasie de la Lavra Peșterilor din Kiev a murit și s-a întors la viață după două zile, ceilalți monahi ”au fost cuprinși de groază văzându-l din nou viu; apoi au început să-l întrebe cum s-a întors la viață și ce văzuse și auzise în vremea cât fusese  în afară de trup. El răspundea tuturor întrebărilor repetând întruna: ”Salvați-vă!” Iar când frații au stăruit să le spună ceva de folos pentru sufletele lor, le-a lăsat ca testament  să facă ascultare și să se pocăiască neîncetat. Îndată după aceea Athanasie s-a zăvorât într-o peșteră, unde a rămas tim de disprezece ani fără a ieși niciodată, petrecând zi și noapte în plâns necurmat, hrănindu-se cu puțină pâine și apă o dată la două zile și negrăind cu nimeni. Când i-a venit ceasul morții, el le-a mai spus odată fraților ce se adunaseră învățăturiel sale despre ascultare și pocăință și s-a săvârșit cu pace în Domnul.”

Locul ocupat de aducerea amite de moarte în viața creștină poate fi văzut din cartea nevoinței creștine, Scara Sfântului Ioan (a șasea treaptă fiind închinată tocmai ei): ”Precum pâinea e mai de trebuință dintre toate mâncările, așa aducerea aminte de moarte e cea mai de trebuință dintre toate lucrările. Nu e cu putință a trăbate ziua de față cu bună creidincioșie, de nu va fi socotită cea din urmă a întregii vieți”. Iar scriptura bine  grăiește: În tot ce faci aduți aminte de sfârșitul tău și nu vei păcătui niciodată. (Sir. 7,36)

Numai cel care are această cumpătată perspectivă creștină asupra vieții poate cuteza să spună, odată cu Sfântul Apostol Pavel, doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Hristos (Filip.1, 23). Numai acela care a dus o viață creștină de nevoință, pocăință și plângere a păcatelor  poate spune, cu Sfântul Ambrozie a Milanului: ”Cei nebuni se tem de moarte ca de cel mai mare rău, însă cei înțelepți o caută ca o odihnă după truda lor și ca sfârșitul relelor.”

Episcopul Ignatie își încheie vestita ”Omilie despre moarte” cu cuvinte care pot fi și pentru noi, o sută de ani mai târziu, o chemare de a ne întoarce la singura atitudine  creștină adevărată în fața morții, lepădând toate iluziile optimiste cu privire la starea noastră duhovnicească de acum, ca și toate nădejdile mincinoase pentru viața viitoare:

”Să trezim în noi amintirea morții mergând în cimitire, cercetând bolnavii, fiind prezenți la moartea și îngroparea celor apropiați, cugetând și reînnoind în amintirea noastră morțile despre care am auzit sau pe care le-am văzut în vremea noastră ... După ce am înțeles cât de scurtă este viața noastră pe pământ și cât de deșarte sunt toate căștigurile și foloasele pământești; înțelegând îngrozirea celor ce vor să fie pentru aceia care L-au disprețuit pe Răscumpărătorul și răscumpărrea și s-au dat în chip deplin jertfă păcatului și stricăciunii, să ne întoarcem ochii minții ca să nu privească neîncetat la frumusețea amăgitoare și desfătătoare a lumii, care prinde cu ușurință inima slabă a omului și o silește să o iubească  și să îi slujească; să îi întoarcem către priveliștea înfricoșătoare, dar mântuitoare a morții care ne așteaptă. Să spălăm, să mprturisim cu lacrimi păcatele noastre, care sunt scrise în cărțile Stăpânului lumii. Să dobândim harul Sfântului Duh – această pecete, acest semn al alegerii și al mântuirii; el este de neapărată trebuință ca să putem trece nestingheriți prin văzduh și ca să pătrundem prin porțile cerești și în locașurile de sus... O, voi cei care ați fost alungați din Rai! Nu pentru plăceri, nu pentru petreceri, nu pentru jocuri ne aflăm noi pe pământ – ci pentru ca prin credință, pocăință și Cruce să omorâm moartea care ne-a omorât pe noi și să recâștigăm Raiul pierdut! Fie ca milostivul Dumnezeu să dea celor car citesc această Omilie, și celui care a alcătuit-o, să-și amintească de moarte în vremea vieții acesteia pământești și, pomenind-o, făcându-ne morți pentru toată deșertăciunea și trăindu-ne viața pentru veșnicie, să alungăm de la noi groaza morții, atunci când va veni ceasul ei, și prin ea să intrăm în viața cea fericită, veșnică, adevărată! Amin!”

Răspuns împotriva capitolelor latine privind focul curățitor

Se socotește adevărat, de cei mai mulți, că iertarea păcatelor este în același timp și o izbăvire de pedeapsă; căci cel ce primește iertarea păcatelor este în același timp izbăvit  de pedeapsa cuvenită pentru ele. Iertarea ese dată în trei chipuri și în momente diferite: (1) la vremea Botezului; după Botez, prin schimbare și întristare și îndreptarea (păcatelor) pri nfapte bune în viața de acum; și (3) după moarte, prin rugăciuni și fapte bune și orice altceva face Biserica pentru cei morți.

În cea dintâi și cea din urmă iertare, harul lui Dumnezeu are partea cea mai mare, cu împreună-lucrarea rugăciunii, iar noi aducem foarte puțin. Iertarea cea din mijloc, pe de altă parte, are mai puțin har și cea mai mare parte se datorează trudei noastre. Prima se deosebește astfel de ultima: că cea dintâi este o iertare a păcatelor de orice fel, pe când cea din urmă este o iertare numai a păcatelor care nu sunt de moarte și de care omul s-a pocăit în viață

Primele două zile după moarte

Săvârșind Liturghie în aveste zile, sufletul celui adormit primește mângâiere de la îngerul care l-a luat... În cele două zile de după moarte i se permite sufletului, însoțit de îngeri, să meargă unde dorește pe pământ. Sufletul iubitor de trup se duce când la casa de care s-a despărțit, când la mormânt, unde a fost pus trupul; așa petrece el cele două zile, căutând, precum pasărea, cuibul ei. Sufletul virtuos se duce la locurile unde avea obiceiul să săvârșească dreptatea. A treia zi, tot sufletul creștin se înalță la ceruri pentru a se închina Dumnezeului tuturor și pentru a imita învierea din morți - cea de a treia zi - a lui Hristos, Dumnezeul tuturor.

Vămile

Atunci (în ziua a treia) el trece printre legiuni de duhuri rele care îi stau în cale și îl învinuiesc de felurite păcate, cu care ei înșiși îl ispitiseră. Diferite descoperiri ne spun că sunt douăzeci de astfel de piedici, așa-numite ”vămi”; la fiecare dintre ele se cercetează un păcat anume; după ce trece de una, sufletul ajunge la următoarea, și numai după ce a trecut cu bine de toate, el poate să-și continue drumul fără a fi aruncat fără întârziere în gheena. Putem vedea cât de înfricoșători sunt acești demoni și vămile lor din aceea că însăși Maica Domnului, atunci când Arhanghelul Gavriil i-a vestit că se petrece ceasul trecerii ei, L-a rugat fierbinte pe Fiul său să-i izbăvească sufletul de demonii aaceștia și, ascultându-i rugăciunea, Însuși Domnul Iisus Hristos a venit din ceruri pentru a primi sufletul Precuratei Maicii Sale și a-l duce în cer. Cu adevărat grozavă este ziua a treia pentru sufletul celui adormit și de aceea atunci are deosebită trebuință de rugăciune.

Faptul important este că sufletul trece cu adevărat printr-o judecată (Judecata particulară) la scurtă vrteme după moarte, ca un rezumat final al ”răzbiului nevăzut” pe care l-a purtat (s-au nu l-a purtat) pe pământ împotrivaa duhurilor căzute.

Cele patruzeci de zile 

Apoi, după ce a trecut cu bine prin vămi și s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, vreme de încă 37 de zile sufletul merge prin locașurile cerești și adâncurile iadului, neștiind încă unde va rămâne, și numai în a patruzecea zi i se rânduiește la locul unde va sta până la învierea morților.

Conform descoperirii făcute de înger Sfântului Macarie Egipteanul, pomenirea specială a celor adormiți săvârșită de Biserică în ziua a noua după moarte (în afară de simbolismul general al celor nouă cete îngerești) se face deoarece până deoarece până atunci sufletului i-au fost arătatefrumusețile Raiului și numai după aceea, i se arată chinurile și grozăviile iadului, înainte de a ise rândui, în ziua patruzecea, locul în care va aștepta învierea morților și Judecata de Apoi. Aceste numere sunt o regulă generală sau un ”model” al realității de după moarte și, fără îndoială, nu toți morții își urmează drumul exact după această ”regulă”.

Starea sufletului până la Judecata de Apoi

Unele suflete se găsesc (după cele patruzeci de zile) într-o stare de pregustare a veșnicei bucurii și fericiri, iar altele, într-una de frică de chinurile veșnice care vor veni pe deplin după Judecata de Apoi. Până atunci, mai suynt cu putință schimbări în starea sufletelor, îndeosebi prin oferirea Jertfei fără de sânge pentru ele (pomenirea la Liturghie), precum și prin alte rugăciuni.

Rugăciunea pentru morți 

Panihidele și rugăciunea de acasă pentru cei morți le sunt de folos, așa cum sunt faptele bună făcute în memoria lor, cum ar fi milostenia sau daniile către biserică. Însă deosebit de folositoare este pomenirea la Dumnezeiasca Liturghie. Au fost multe arătări ale morților și alte întâmplări ce au adeverit însemnătatea pomenirii lor. Mulți oameni care au murit în pocăință, dar care nu au putu s-o împlinească în timpul vieții lor, au fost sloboziți de chinuri și au căpătat odihnă. În biserică se aduc mereu rugăciuni pentru odihna celor adormiți, iar în ziua Pogorârii Sfântului Duh, în rugăciunile ce se fac în genunghi la Vecernie, există chiar și o cerere specială ”pentru cei din iad”.

Ce putem face pentru cei morți

Îndată ce cineva a murit, chemați un preot sau dați-i de veste, pentru ca el să poată citi ”Rugăciunile la ieșirea sufletului”, care sunt rânduite a fi citite tuturor creștinilor ortodocși după moarte. Încercați, pe cât puteți să faceți slujba înmormântării în biserică, iar Psaltirea să se citească pentru cel răposat până la înmormântare. Slujba îngropării nu trebuie săvârșită în chip artistic, dar, trebuie să fie deplină, nu scurtată; nu vă gândiți atunci la voi înșivă și la confortul vostru, ci la răposat, de care vă despărțiți pentru totdeauna. Dacă sunt mai mulți morți în biserică în același timp, nu vă împotriviți dacă dacă vi se porpune să fie slujită înmormântarea pentru toți deodată. Este mai bine ca ea să se facă pentru doi sau mai mulți în același timp, când rugăciunea apropiaților care s-au adunat va fi și mai fierbinte, decât să se slujească mai multe înmormântări una după alte, scurte din pricina lipsei de timp și de vlagă; fiindcă fiecare cuvânt din rugăciune pentru cel răposat este ca o picătură de apă pentru un om însetat. Neapărat îngrijiți-vă, fără întîrziere, adică să săvârșească rugăciunea zilnică la Liturghie vreme de patruzeci de zile. De obicei în bisericile unde se face slujbă în fiecare zi, răposații pentru care s-a săvârșit înmormântarea acolo sunt pomeniți patruzeci de zile și mai mult.

Învierea trupului

Când spunem învierea morților, spunem învierea trupurilor, deoarece învierea este starea de a doua a celui căzut. Sufletele însă, pentru că sunt nemuritoare, cum vor învia? Dacă moartea se definește ca o despărțire a sufletului de trup, negreșit că învierea este iarăși unirea sufletului și a trupului și a doua stare a viețuitoarei  care s-a descompus și a căzut. Prin urmare, însuși trupul, coruptibil și descopus, va învia incoruptibil.  Căci nu este neputincios Celui care la început a făcut trupul din țărâna pământului, care s-a descompus și s-a întors iarăși în pământul din care a fost luat, nu este neputincios să-l învieze din nou, potrivit hotărârii Sale.

Dacă sufletul ar fi purtat singur lupta pentru virtuți, numai el ar fi încununat; iar dacă numai el s-a tăvălit în plăceri, pe bună dreptate numai el s-ar fi pedepsit. Dar pentru că nici virtutea, nici viciul nu le-a săvârșit sufletul fără trup, în chip drept amândouă vor avea parte de răsplată.

Sufletele se vor uni cu trupurile, iar acestea vor fi nestricăcioase, pentru că vor dezbrăca stricăciunea. Astfel, ne vom apropia de înfricoșatul scaun de judecată a lui Hristos. Diavolul, demonii lui, omul lui, adică Antihrist, cei necredincioși și cei păcătoși vor fi predați focului veșnic. Focul acesta nu va fi material ca acesta de aici, ci un foc precum numai Dumnezeu îl știe. Cei care au făcut fapte bune cu îngerii vor străluci ca soarele spre viața veșnică, împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Îl vor vedea pururea, vor fi văzuți de El și vor culege bucuria nesfârșită, care vine de la El, lăudându-L împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în vecii nesfârșiți ai vecilor. Amin!”

The Food Mood Connection de Uma Naidoo

                6. Demență și ceața pe creier:

            Micro-verdețuri, rozmarin și dieta MIND

               7. Tulburarea obsesiv-compulsivă:

            NAC, glicina și pericolele ortorexiei

                8. Insomnia și oboseala: Capsaicină, mușețel

             și dietele  antinflamatorii

                9. Tulburarea bipolară și schizofrenia: L-teanină,

            grăsimi sănătoase și dieta ketogenică

                10: Libido: schinduf și știința afrodisiacelor

 

6.  Demență și ceața pe creier

Micro-verdețuri, rozmarin și dieta MIND

Așa cum am văzut în cazul anxietății, nu e complicat să percepem legătura dintre intestine și memorie. De exemplu, cortizolul, hormonal stresului, îți poate afecta abilitatea de a-ți forma amintiri pe termen lung și, așa cum bacteriile din intestinal tău influențează nivelurile cortizolului din sânge prin reglarea axului hipotalamic-pituitar-suprarenal. Asta înseamnă că un dezechilibru al bacteriilor intestinale poate duce la o creștere a cortizolului care, la rândul său, îți poate afecta abilitatea de a-ți aduce aminte.

Memoria este influențată și de nivelul altor compuși neurochimici, precum noradrenalina, serotonina și dopamina. De exemplu, acum știm că noradrenalina îmbunătățește memoria, mai ales când este vorba de emoții intense. Iar studiile au identificat o legătură strânsă între dezechilibrul serotonină-dopamină și schimbările la nivelul țesutului cerebral care duc la afectarea învățării și a memoriei. Din nou, toți acești compuși neurochimici depind de bacteriile intestinale pentru a produce precursorii care să-i mențină la niveluri sănătoase.

Nervul vag îmbunătățește memoria când este stimulat deoarece se conectează la structuri cerebrale precum amigdala și hipocampul care susțin funcțiile esențiale pentru formarea memoriei. Deoarece bacteriile pot schimba modul de activare a nervului vag, aceasta este încă o modalitate prin care îți afectează memoria.

Cel mai bun indicator al faptului că există o legătură puternică între intestine și memorie este acela că la pacienții afectați de tulburări de memorie se schimbă compoziția bacteriilor intestinale. De exemplu, la pacienții cu boala Parkinson, ca Brian, apare o scădere semnificativă – 77,6% - a bacteriilor intestinale Prevotella, prin comparație cu grupul de control. Iar în microbiomurile pacienților cu Alzheimer sunt puține firmicutes, mai multe bacteroidetes și mai puține Bifodobacterii.

Uneori, relația poate funcționa în sens invers, cu schimbări la nivelul bacteriilor intestinale care modifică evoluția bolii. Rozaceea este cunoscută în principal ca o afecțiune a pielii în care oamenii se înroșesc mai ușor la față, dar pacienții cu rozaceea au de asemenea un risc crescut de a dezvolta demență, mai ales boala Alzheimer. Modificarea bacteriilor intestinale poate face o diferență enormă pentru pacienții cu rozacee. Când elimini suprapopularea bacterină a intestinului subțire, care este obișnuită în rozacee, afecțiunea pielii dispare. Acest tratament bazat pe microbiom poate dura până la nouă luni, iar atunci când rozaceea este în remisei, există șanse ca riscul de demență să fie redus.

Cercetătorii consideră de asemnea și că bacteriile intestinale declanșează procesele metabolice și inflamația creierului, care au impact asupra memoriei și care pot compromite și fluxul de sânge din creier. În plus, modificările la nivelul bacteriilor intestinale pot spori depozitele de amiloid, contribuind astfel al boala Alzheimer. Schimbarea microbiomului intestinal prin dietă sau folosind probiotice poate oferi variante de terapii preventive ce pot fi aplicate în Alzheimer.

Toate aceste dovezi indică ideea că am putea reduce riscul de demență evitând alimentele care ne afectează bacteiile intestinale și consumând alimente care o îmbunătățesc.

Alimente care slăbesc memoria

Pentru a înțelege care alimente sunt utile sau nocive pentru memorie, este important să reținem că există multe sisteme diferite de memorie în creier. De exemplu, sistemele memoriei procedurale ne ajută să deprindem sarcini cum sunt cântatul al pian, tastatul sau jocul de golf. Memoria relațională include reținerea informațiilor și evenimentelor cum ar fi numele unei cunoștințe noi sau date despre lume. Memoria de lucru este memoria pe termen scurt de care avem nevoie pentru a ne aduce aminte numere de telefon sau cum să ajungem undeva unde nu am mai fost înainte.

Dieta vestică

Alimentele cu conținut ridicat de grăsimi și indice glycemic mare (IG mare) pot modifica traseele cerebrale  necesare pentru învățare și memorare, neuronii din hipocamp și cortexul prefrontal fiind în mod special afectați.

Hipocampul este partea din creier cea mai mplicată în formarea amintirilor relaționale. Este fascinant că dimensiunea efectivă a hipocampului se schimbă când îți exersezi memoria. De exemplu, hipocampul este mai mare la șoferii de taxi din Londra, care trebuie să rețină rute lungi și complicate pe străzile Londrei. Totuși, când dietele cu conținut ridicat de grăsimi și zahăr afectează hipocampul, el are tendința să se micșoreze, ceea ce afectează memoria. Mai mult, hipocampul reglează cantitatea de mâncare pe care o consumăm. O afectare a acestei regiuni îngreunează controlul porțiilor, ceea ce la rândul său poate duce la mâncat excesiv.

Dietele pline de găsimi și cu IG mare pot afecta hipocampul în mai multe feluri. În primul rând, dieta vestică poate împiedica manifestarea factorilor esențiali de creștere, cum ar fi factorul neurotrofic derivate din creier și alți hormoni care susțin funcționarea sănătoasă a hipocampului.

În al doilea rând, dietele de calitate proastă pot afecta sistemul de semnalizare a insulinei și sensibilitatea la insulină în țesuturile corpului.

În al treilea rând, o dietă plină de grăsimi saturate și zahăr rafinat a dus la creștere stresului oxidative care afectează celulele creierului și reduce eficiența comunicării intercelulare în hipocamp.

Un studiu a demonstrate că obezitatea provocată de un regim alimentar deficitar poate duce la modificări ale controlului cognitiv și ale funcției cortexului prefrontal, dar și la impactul său asupra memoriei de lucru.

În plus, dieta vestică distruge bariera dintre sânge și creier, care are sarcina de a menține toxinele departe de creier.

Compușii alimentari precum grăsimea saturată pot de asemenea exacerba în creier inflamația care a fost legată de declinul cognitiv odată cu înaintarea în vârstă și cu riscul aparieției bolii Alzheimer. Inflamația perturbă multe dintre traseele chimice esențiale pentru formarea memoriei, cum sunt cele bazate pe dopamină și glutamat. Nervii chiar se lenevesc și informați călătorește mai lent.

Din fericire efectele nocive ale unei diete cu multe grăsimi saturate pot fi contracarate. Studiile au descoperit că aceste schimbări la nivelul creierului pot fi reversibile prin trecerea la o dietă echilibrată. În 17 studii pe rozătoare s-a descoperit că, exercițiul fizic susținut a redus efectele dietei cu conținut ridicat de gărsimi asupra memoriei.

Glutenul

Mai multe tipuri de demență sunt asociate cu boala celiacă și cu sensibilitatea non-celiacă la gluten. Pacienții care suferă de boală celiacă vorbesc adesea despre dificultăți neașteptate și intermitente cu memoria, dar și despre dificultatea de a-și aminti cuvinte. Unii pacienți pot dezvolta o formă gravă de demență, cu simptome de confuzie și o inabilitate de a face calcule matematice simple.

Deși unele studii arată că evitarea glutenului vindecă căptușeala intestinului și reface memoria, există și dovezi că, odată ce demența s-a instalat, răul rămâne făcut, chiar dacă eviți glutenul după aceea. Așadar, dacă ai de gând să renunți la gluten, fă asta cât mai repede posibil. Îl poți elimina din dietă ca să vezi cum te simți și dacă ai mintea mai limpede și mai ageră.

 

Protejarea memoriei prin dietă

Ideea că există anumite alimente care îți pot îmbunătăți memoria datează de secole întregi. Gândește-te la Ofelia din Hamlet, care spune, ”Pentru amintire, iată rozmarin”. Hai să vedem cum a demonstrate știința modernă că mâncatul – și, de fapt, mâncatul mai puțin – poate susține memoria și lupta cu demența.

Limitarea caloriilor

Un studiu a demonstrat că, după trei luni, reducerea cu 25% a caloriilor îmbunătățea memoria la pacienții în vârstă, sănătoși. Deși nu sunt cunoscute mecanismele exacte care fac ca limitarea caloriilor să fie benefică pentru memorie, în acest studiu, îmbunătățirea memoriei a fost corelată cu scăderea insulinei și a indicelui inflamator proteina C reactivă. În alte studii, un nivel scăzut al insulinei și al inflamației a fost corelat cu procese cognitive mai bune.

La șoareci, consumul de mai puține calorii a dus la mai puțină placă amiloidă în creier, iar alte studii au demonstrat că celulele cerebrale individuale sunt și ele protejate.

Un studiu clinic în care a fost comparat memoria de lucru a adulților sănătoși în vârstă medie care-și limitau aportul caloric cu 25% pe o perioadă de doi ani cu a altora care mâncau orice doreau. După douăsprezece luni și până la doi ani mai târziu, a existat o îmbunătățire semnificativă a memoriei de lucru la persoanele cu regim caloric redus prin comparație cu persoanele din celălalt grup. La finalul studiului, s-a demonstrate că îmbunătățirea memoriei se corela cel mai bine cu un aport limitat de proteine prin comparație cu alți macronutrienți. Altfel spus, consumul de prea multă proteină a fost corelat cu pierderi de memorie.

Soia

Există o varietate imensă de produse din soia și fiecare are efecte diferite asupra creierului. Deși toate produsele din ”soia” provin din boabele de soia, sosul de soia, tofu, tofu fermentat, miso, tempeh și izolatul proteic din soia sun toate alimente diferite cu gust diferit și valori nutriționale diferite.

Izoflavoinoizii sunt un tip de fitoestrogen, un compus derivat din plante care imită activitatea hormonului uman estrogen. Boabele de soia și produsele din soia sunt cea mai bogată sursă de izoflavonoizi din dieta umană, care se găsesc și în fasole, năut, mazăre uscată, alune, nuci și semnițe de floarea-soarelui. O meta-analiză din zece studii clinice randomizate, a descoperit că izoflavonoizii din soia au influențat favorabil funcția cognitivă și memoria vizuală la femeile aflate la menopauză.

            Nu toate studiile despre izoflavonoizi au căzut de acord asupra beneficiilor acestora. Una dintre explicațiile rezultatelor contradictorii este aceea că oamenii metabolozează diferit soia. În ceea ce privește metabolismul izoflavonoizilor, doar aproximativ 25% dintre non-asiatici și 50% dintre asiatici au bacterii intestinale care pot metaboliza izoflavonoizii, ceea ce înseamnă că orice efecte pozitive sau negative sunt irosite în cazul majorității populației.

            Când boabele prospete de soia, cunoscute de obicei sub denumirea de edamame, sunt consummate întregi, ele conțin tiamină și e posibil să îmbunătățească funcția cognitivă la persoanle cu Alzheimer. Boabele de soia au alți macronutrienți care pot îmbunătăți memoria, de exemplu, fosfatidilserina, un fosfolipid care există din abundență în creier. Când se consumă fosfatidilserină derivată din soia, aceasta îmbunătățește funcția cognitivă prin comparație cu placebo.

Deși efectele diferitelor produse din soaia depind de la populație la populație și de la persoană la persoană, există suficiente dovezi  pentru a recomanda consumul lor moderat. Cu siguranță, boabele proaspete de edamame sunt o gustare sănătoasă și îți oferă tiamina benefică pentru creier.

Alcoolul

Pentru a înțelege dacă există obiceiuri alimentare universal aplicabile care să protejeze împotriva bolii Alzheimer și a declinului memoriei, un studiu a analizat ce efecte aveau vinul roșu, vinul alb, cafeaua, ceaiul verde, uleiul de măsline, peștele proaspăt, fructele și legumele proaspete, carnea roșie și cârnații asupra memoriei. Au descoperit că doar vinul roșu avea un impact pozitiv – cel puțin la bărbați. La femei, consumul de vin roșu sau alb creștea riscul de deteriorare  a memoriei.

În general s-a descoperit că un consum limitat spre moderat de alcool la vârstă adultă medie spre bătrânețe era asociat cu un risc scăzut de declin cognitiv și demență. Cu toate acestea, consumul excesiv de alcool crește riscul pentru toate formele de declin cognitiv și demență.

 Conform Centers for Disease Control, mai puțin de trei băuturi alcoolice pe săptămână sunt considerate un consum limitat de alcool. Mai mult de trei, dar mai puțin de 14 băuturi alcoolice pe săptămână pentru bărbați și mai puțin de șapte băuturi alcoolice pe săptămână pentru femei sunt considerate un consum moderat. Se recomandă un consum undeva între pragurile pentru cel limitat și cel moderat. Asta înseamnă aproximativ două băuturi pe săptămână pentru femei și cinci pe săptămână pentru bărbați.

Cafea

Un studiu realizat pe 676 de bărbați în vârstă care s-a desfășurat timp de zece ani pentru a vedea în ce măsură cafeaua îi proteja de declinul cognitiv. Au descoperit că bărbații care beau cafea aveau un declin cognitiv mai mic decât ceilalți. Cel mai mare efect a fost observant la cei care beau trei căni de cafe ape zi, cei care beau mai mult sau mai puțin beneficiind de efecte mai puțin vizibile.

Există mai multe modalități prin care cafeaua poate proteja creierul. Cofeina, care crește nivelul de serotonină și de acetilcolină, poate stimula creierul și contribui la echilibrarea barierei dintre sânge și creier. Polifenolii din cafea ot împiedica radicalii liberi să distrugă țesuturile, dar și blocarea vaselor de sânge. De asmenea, trigonelina, o substanță care se găsește în cantități mari în boabele de cafea, poate active antioxidanți, protejând astfel vasele de sânge.

Cu toate acestea, nu toate substanțele din cafea sunt utile. Cafeaua nefiltrată conține uleiuri naturale denumite diterpeni care cresc nivelurile de colesterol LDL, fapt care poate duce la îngroșare și întărirea pereților arterelor din creier (deși au și câteva proprietăți antiinflamatorii utile). Acrilamida, un compus chimic care se formează când sunt prăjite boabele de cafea, poate inhiba neurotransmiterea, poate distruge neuronii de dopamină și crește stresul oxidativ. Cantitatea de acrilamidă din creier poate să varieze; boabele proaspete, intens prăjite, au în general cantitatea cea mai mica.

Ulei de măsline

Mai mutte studii pe animale și de laborator au descoperit că uleiul de măsline extra-virgin (EVOO) protejează funcția cognitivă. Uleiul de măsline conține cel puțin 30 de compuși fenolici, cu mar fi oleuropeina, oleocantal, hidroxiturosol și tirosol, toți aceștia acționând ca antioxidanți puternici și protector ai creierului.

De asemnea, EVOO îmbunătățește extragerea polifenolilor și carotenoidelor din legume. Un studiu a analizat efectele EVOO folisind tehnica sofrito. Denumirea tehnicii poate să sune exotic, dar aproape orice cultură are o versiune a ei – deși ingredientele pot să varieze de la o cultură la alta, este pur și simplu vorba de o călire a legumelor (adesea ceapă și usturoi și uneori ardei gras, roșii sau ardei iuți) în EVOO. Sofrito este o tehnică folosită la începutul procesului de gătire a multor feluri de mâncare datorită savorii intense pe care o conferă alimentelor. Cercetătorii au descoperit că, atunci când folosești această tehnică cu EVOO, polifenolii care protejează creierul, cum sunt naringenina, acidul ferulic și quercetina, trec din alte ingredient în EVOO.

Condimente

S-a demonstrate că turmericul, piperul, scorțișoara, șofranul, rozmarinul, ghimbirul și multe alte condiment îmbunătățesc memoria.

Turmericul: Curcuma acționează în sens antioxidant, antiinflamator și neurotrofic. Un studiu de laborator și pe animale a indicat că poate inversa o parte din afectarea creierului în Alzheimer. Studiile despre curcuma au indicat o îmbunătățire a atenției, a funcției cognitive generale și a memoriei.

Doza exactă de curcuma nu este clar stabilită, probabil din cauză că atunci când consumi curcuma, foarte puțin din ea este absorbită în sânge. Totuși, piperul negru poate susține absorbția curcumei (de fapt, pierul negru poate îmbunătăți funcția cognitivă pe cont propriu). De asemenea, curcuma este mai ușor absorbită în corp dacă este folosită în procesul de gătire a alimentelor.

Turmericul este folosit și pentru prepararea curry-ului indian. Efectele curry-ului asupra funcției cognitive a persoanelor în vârstă sunt că cei care consumă curry ”adesea” (o data pe lună sau mai des) sau chiar ”ocazional” aveau o funcție cognitive superioară celor care consumau ”rareori” (mai puțin de o data la șase luni). Oamenii de știință ai mai descoperit și că incidența Alzheimerului la persoanle cu vârste între 70 și 79 de ani era de patru ori mai mica în India decât în Statele Unite.

            E foarte greu să mănânci pre multă curcuma, așa că poți consuma liniștit până la patru lingurițe pe zi.

            Piperul negru și scorțișoara: aceste ingredient pot anula declinul abilităților cognitive. În afară că inhibă traseele inflamatorii, aceste condiment pot acționa ca antioxidanți; cresc nivelul de acetilcolină disponibil, ceea ce îmbunătățește memoria; și ajută la eliminarea depozitelor de amiloid care, așa cum am descoperit, sunt un factor important în boala Alzheimer.

Rozmarinul: Un studiu a indicat că mirosul de rozmarin modifică undele cerebrale astfel încât oamenii devin mai puțin anxioși, mai atenți și mai capabili să rezolve probleme de matematică. Un studiu mai vechi a descoperit că rozmarinul îmbunătățește și memoria de lucru.

Încearcă să folosești rozmarinul cu legume coapte, carne sau adaugă-l ca să condimentezi nuci. Pune puțin ulei de măsline ca rozmarinul să se lipească de aceste alimente.

Ghimbir: S-a demonstrate că ghimbirul poate îmbunătăți memoria de lucru la femeile adulte sănătoase. La animale a crescut nivelul de adrenalină, noradrenalină, dopamină și conținutul de serotonină din cortexul cerebral și hipocamp.

La șobolanii cu Alzheimer s-a demonstrate că și rădăcina de ghimbir îmbunătățește memoria.

Salvia: Datorită diversității compușilor farmacologici pe care îi conține, salvia poate influența funcția cognitivă. Salvia scade nivelul inflamației din creier, reduce depunerile de amiloid, scade nivelul oxidării celulare, crește nivelul acetilcolinei și susține creșterea neuronilor.

Studiile au demonstrate că salvia poate îmbunătăți meomoria, atenția, abilitatea de a-și aminti cuvinte și viteza memoriei la adulții sănătoși. Salvia îi mai poate ajuta pe oameni să se simtă mai atenți, mulțumiți și calmi și poate îmbunătăți funcția cognitivă.

Benificiile salviei pot fi obținute gătind salvie proaspătă sau uscată, sau folosind uleiuri esențiale în aromoterapie.

Dieta MIND

S-a demonstrat că dieta MIND (MIND este acronimul pentru Mediterranean – DAS Intervention for Neurodegenerative Delay) acționează eficient pentru a inversa degenerarea neurologică și a proteja împotriva declinului cognitiv și bolii Alzheimer.

Pe baza cercetărilor s-a elaborat o listă de alimente  din dietă care aveau fie un efect pozitiv, fie unul negativ asupra memoriei.

Participanții la  studiu au fost testați pentru cinci tipuri dieferite de ”deteriorare cognitivă”: memoria episodică (reținera pe durată lungă a informațiilor legate de viața personală), memoria de lucru (reținerea pe durată scurtă a informațiilor cu care se lucrează încă), memoria semnatică (reținera datelor și a cunoștințelor despre lume), abilitatea vizual spațială (abilitatea de a vedea și înțelege dimensiunea în desfășurarea în spațiu a vecinătății noastre) și viteza de percepție (cât de rapid sunt percepute lucrurile).

Echipa de cercetare a urmărit scorurile MIND ale participanților și scorurile cognitive pe parcursul mai multor ani (în medie, un participant a fost urmărit timp de 4,7 ani) și a corelat apoi scorurile cognitive cu cele obținute în timp la dieta MIND. Rezultatele au fost clare: cu cât scorurile la dieta MIND erau mai mari, cu atât era mai mică rata declinului cognitiv. Participanții care se poziționau în treimea superioară la categoria scorurilor MIND erau cu șapte ani și jumătate mai tineri pe scala vârstei cognitive decât cei din treimea inferioară. Aceste asocieri s-au menținut pe scorul cognitiv total, dar și pentru fiecare din cele cinci domenii cognitive, deși asocierile au fost cele mai puternice pentru memoria episodică, memoria semantică și viteza de percepție. Dieta MIND a mai fost asociată și cu o incidență redusă a bolii Alzheimer.

 

Alimente ”bune” din Dieta MIND și scorul MIND pentru porțiile lor optime
Legume cu frunze verzi (varză kale, varză verde, spanac, salată verde)	6 sau mai multe porții pe săptămână
Alte legume (ardei verde/roșu, dovleac, morcovi, broccoli, țelină, cartofi, mazăre, fasole, roșii, sos de roșii, păstăi, sfeclă, porumb, dovlecel, vinete)	1 sau mai multe porții pe zi
Fructe de pădure (căpșune, afine, zmeură, mure)	2 sau mai multe porții pe săptămână
Nuci	5 sau mai multe porții pe săptămână
Ulei de măsline	Folosiți uleiul ca ulei de bază pentru gătit
Cereale integrale	3 sau mai multe porții pe zi
Pește ( nu prăjit, mai ales specii de pește bogate în omega-3, precum somonul)	1 sau mai multe mese pe săptămână
Leguminoase (fasole, linte, boabe de soia)	Mai mult de 3 mese pe săptămână
Carne de pasăre (pui sau curcan)	2 sau mai mullte mese pe săptămână
Vin	1 pahar pe zi (e important de reținut că 1 pahar de vin pe zi a dus la un scor MIND mai mare decât mai multe sau mai puține pahare)

 

Când te duci la magazinul alimentar sau la piață experimentează cu diferite tipuri de legume verzi. De exemplu, micro-verdețurile sunt legume verzi care sunt culese foarte devreme, imediat după ce au înmugurit. Acestea au o mai mare densitate nutritivă, cu până la 40% decât echivalentele lor ajunse la maturitate. Sunt pline de vitamininele C, E și K. câteva soiuri populare de micro-verdețuri sunt rucola, arpagic, coriandru, varză roșie, varză kale și busuioc, dar și broccoli, cicoare și folarea-soarelui. O chestie mișto la micro-verdețuri este că le poți cultiva acasă . ai nevoie doar de câțiva centimetri de pământ de flori puși într-o tavă subțire, semințe de micro-verdețuri și apă curată cu pulvirizator pentru a uda semințele. La 7-14 zile după ce au germinat pot fi culese și mâncate.

 Ceața pe creier

”Ceața pe creier” apare atunci când nu poți gândi clar, când nu te poți concentra sau face mai multe lucruri deodată sau când îți pierzi memoria de scurtă sau lungă durată. Câteodată ceața pe creier este asociată cu un stadiu mai grav al demenței; de exemplu, persoanle care suferă de Alzheimer la vârste timpurii au adesea senzația de ceață pe creier. Este de asemnea un fenomen obinșuit în spectrul rulburărilor autiste, în sindromul obsesiilor cronice și fibromialogie. Cu toate acestea, ceața pe creier poată să apară la oricine, chiar și fără o afecțiune anterioară.

Deși nu știm ce cauzează senzația de ceață pe creier, cercetătorii consideră că ea este provocată de inflamația excesivă din creier. Cea mai eficientă modalitaate de a reduce senzația de ceață pe creier este prin dieta axată pe alimente integrale. Recomdată este o dietă asemănătoare situluilui mediteranian de alimentație sau dieta MIND:

Iată și câteva sugestii despre cum să mănânci pentru a combate inflamația respectivă și ca să-ți recapeți aferimea gândirii și a procesului de luare a deciziilor.

Luteolina: Un studiu a demontrat că luteolina, un tip de flavonoid, are numeroase proprietăți neuro-protectoare care ameliorează senzația de ceață pe creier. Ca agent antioxidant și antiinflamator, această substanță previne distrugerea toxică a celulelro nervoase din creier.

Printre alimentele care conțin luteolină se numără fructelee de ienupăr, menta, salvia, cimbrul, ardeii iuți și grași, cicoarea, semințele de țelină, pătrunjelul și anghinare. De asemnea, oregano este unul din cele mai bune surse de luteolină, dar cel mai bine e să cumperi oregano mexican uscat, care conține 1,028 mg/ 100g de luteolină în comparație cu oregano proaspăt care conține aproximativ 1 mg/100 g.

Probioticele nu sunt întodeauna utile: Un studiu a descoperit că folosirea regulată a probioticelor era asociată cu o digestie mai lentă, care provoca senzația de ceață pe creier. Dacă iei probiotice și ai senzația că gândești în reluare, încearcă să schimbi suplimentele (deoarece fiecare intestin este unic și efectele diferitelor suplimente variază de la o personă la alta) sau, și mai bine, încearcă să-ți iei probiotice din surse alimentare ca iaurtul cu culturi active.

Glutenul: Un studiu a demonstrat că glutenul provoacă senzația de ceață pe creier. După ce consumă gluten, multe persoane își dau seama că gândesc mai prost și vor să doarmă toată ziua.

Fosfatidilserină (PS): PS este necesară pentru membranle și învelișurile sănătoase ale celulelor nervoase, iar efectele ei protectoare pot preveni senzația de ceață pe creier. Un stidiu a explicat că administrarea  timp de șase luni de PS derivată din boabe de soia a îmbunătățit funcționarea memoriei la adulții japonezi în vârstă. Altminteri, PS nu e foarte întâlnitp, dar poți încerca să incluzi în alimentația ta boabele de soia, fasolea labă, ouă și produse lactate.

Citicolina: deși poate fi complicat să-ți dai seama care au putea fi cauza senzației de ceață pe creier, studiile arată că, dacă ceața pe creier este cauzată de scăderea niveluriloe de acetilcolină și dopamină, poți lua în calcul un aport de citicolină prin consum de alimente ca ficat de vițel și gălbenuș de ou.

Ghid de păcălire a memoriei

Indiferent ce vârstă ai, nu e niciodată prea târziu sau prea devreme să începi să mănânci într-un fel care să-ți ofere cea mai bună șansă de a ține demența departe pe măsură ce îmbătrânești și te asiguri că te simți vioi, ager și capabil în fiecare zi.

Dieta MIND este cel mia complet plan alimentar pentru asigurarea unei memorii sănătoase. Mănâncă legume cu frunze verzi, legume colorate, fructe de pădure, nuci, ule ide măsline, cereale integrale, pește, fasole, carne de pasăre; bea vin roșu.

Alimente și strategii alimentare de utilizat:

Limitarea calorică: Cu doctorul tău elaborează un plan de reducere a aportului total de calorii cu cca 25%.

Alcoolul: nu te abține complet, dar nici nu bea prea mult; 3-5 pahare pe săptămână este ideal pentru femei, iar  5-7 este ideal pentru bărbați.

Cafea: cafeaua este benefică, dar nu depăși un consum mai mare de 400 mg/zi.

Uleiul de măsline: uleiul de măsline protejează, mai ales când este utilizat pentru prepararea unui sofrito.

Ierburi, condimente: turmeric, piper negru, scorțișoară, șofran, rozmarin, ghimbir, salvie.

Pentru ceața pe creier: alimente bogate în luteolină (fruncte de enupăr, mentă proaspătă, salvie, cimbru, ardei iuți și grași, cicoare, semințe de țelină, pătrunjel, anghinare, oregano mexican uscat), alimente care conțin fosfadilserina (PS) (fasole albă, ouă și lactate); alimentele bogate înciticolină (ficat de vită, gălbenuș de ou).

Alimente de evitat:

Cele care alcătuiesc dieta vestică: alimente bogate în grăsimi rele (carne roșie, alimente prăjite) și carbohidrați cu IG mare (pâine albă, orez alb, cartofi, paste sau orice altceva făcut din făină albă)

Glutenul: dacă suferi de boala celiacă sau de sensibilitate non-celiacă la gluten, evită toate produsele din grâu, cum sunt pâinea, pizza, pastele și multe băuturi alcoolice.

 

    7. Tulburare obsesiv-compulsivă (OCD): NAC, glicina și pericolele ortorexiei

Mult timp OCD-ul a fost considerat o tulburare anxioasă. Doar de curând a fost încadrat într-o categorie separată. Diferențele dintre ODD și anxietate sunt discutabile, pentru că mulți pacienți cu OCD au crize cumplite de anxietate – tehnic vorbind, până la  30% dintre suferinzii de OCD au și stări generalizate de anxietate în timpul vieții.

OCD este strâns legat de multe probleme de sănătate. Tulburările de genul sindromului Tourette sunt de asemnea considerate ca făcând parte din spectrul OCD, ca și tulburările dimorfice corporale, tricotilomania (smulgerea părului), dermatilomania (jupuirea pielii), dependența patologică de pariuri, cleptomania, compulsivitatea sexuală și alte tulburări. Persoanele cu OCD au de asemnea trăsături comune de personalitate cu cei care suferă de tulburări alimentare cum sunt anorexia sau mâncatul compulsiv, și adesea pacienții suferă de mai multe tulburări.

Intestinul OCD

Conexiunea dintre intestin  și creier este un indicator important în OCD. Modificările la nivelul bacteriilor intestinale se schimbă când apar simptomele OCD.

Câteva studii au testat ce efecte au probioticele asupra șoarecilor cărora li s-a indus  comportamente de tip OCD. Cercetătorii au observat că comportamentele OCD erau mai puțin extreme la șoarecii tratați cu probiotice decât cei din grupul de control.

În alt experiment, șoarecii au fost tratați cu fluoxetină, cunoscută sub denumirea de Prozac, timp de patru săptămâni. Antidepresivele inhibatori selectivi ai recaptării serotoninei  (SSRI) sunt folosite în prima linie a tratamentului OCD. Evident medicamentul a funcționat pentru a ameliora simptomele OCD, dar grupul tratat cu probiotice a avut rezultate asemănătoare cu al celor din grupul cu fluoxetină. Altfel spus, probioticele luptau cu OCD-ul la fel de eficient ca tratamentul medicamentos principal.

Rezultatele acestor studii au fost susținute de studii pe oameni. De exemplu, un studiu despre efectelee psihologice ale probioticelor asupra oamenilor sănătoși, s-a demonstrat că participanții care foloseau prbiotice timpde 30 de zile raportau o diminuare a simptomelor obsesiv-compulsive.

Există sufieciente dovezi că axul hipotalapic-pituitar-suprarenal nu funcționează așa cum trebuie în OCD. Să luăm de exemplu, cortizolul, hormonul stresului, la pacienții cu OCD. La persoanele sănătoase, cortizolul are un nivel scăzut. Când aceste persoane sunt stresate, nivelurile de cortizol cresc deoarece organismul produce hormonul pentru a reacționa la criză. La pacienții cu OCD, însă, nivelul de bază al cortizolului este unul ridicat, dar când apare o criză, nu aoare o creștere corespunzătoare a lui. De fapt, adesea niveluriel de cortizol scad atunci când pacienți cu OCD sunt stresați. De parcă axul HPA este copleșit din cauza stresului constant al OCD-ului, iar creierul nu se mai poate lupta cu factorii stresanți exteriori așa cum o face o persoană sănătoasă.

În ceea ce privește cauzele modificărilor bacteriilor intestinale care pot precipita OCD, psihologul cognitiv Jon Rees a explicat că atât stresul, cât și antibioticele pot modifica microbiomul intestinal. O varietate de factori stresanți poate provoca modificări la nivelul microbiomului intestinal: grijile legate de sănătate, stresul la școală sau pierderea cuiva drag pot să declanșeze OCD, chiar și atunci când evenimentele nu sunt traumatice. Chiar și sarcina poate modifica microbiomul intestinal și produce simptome de tip OCD.

La copii, se consideră de mult timp că o varietate de OCD denumită PANDAS – acronimul pentru afecțiunile neuro-psihiatrice autoimune pediatrice legate de streptococi – este asociată cu infecții streptococice și disfunție imună. Antibioticele care luptă cu streptococul pot afecta microbiomul intestinal, declanșând simptome de OCD.

Alimente care agravează tendințele compulsive

Deoarece CD este legat de anxietate, se recomandă pacienților să urmeze recomandările de bază ale alimentației pentru anxietate. Mai jos sunt enumerați câțiva factori alimentari de care trebuie să te ferești atunci când suferi de OCD

Glutamat

Un studiu a demonstrat numeroase dovezi care au demonstrat rolul esențial al anormalităților traseelor de glutamat în cadrul circuitelor implicate în OCD. Glutamatul este un neuroexcitator principal din sistemul enrvos central; asta înseamnă că rolul său este de a încuraja neuronii să înceapă să acționeze.

Un alt studiu au explicat că OCD-ul era cauzat  de creșteri atât ale glutamatului excitator, cât și ale unuia dintre omologii săi, neurotransmițătorul inhibitor gamma-aminobutiric (GABA). Surprusul de glutamat, cât și de GABA, acționează asupra creierului în așa fel încât acesta primește în același timp semnale de oprire și de pornire. Este un haos permanent în creierele cu OCD din cauza mesajelor amestecate pe care le primesc de la neuroni. Nu-i de mirare că se blochează!

Formele libere de glutamat se găsesc în cărnurile maturate, în brânza Roquefort și în parmezan, în sosul de pește, sosul de osia, roșiile coapte, broccoli, sucu lde struguri, caviar , salam, miso, supe din măduvă. Glutamatul se găsește și în glutamatul de sodiu (MSG), un ingredient din multiple ingrediente ambalate, procesate și semipreparate. Pacienții care suferă de OCD sau simtome asemănătore OCD-ului ar trebui să încerce să reducă aceste alimente cât mai mult posibil ca să vadă dacă există vreo îmbunătățire.

Alimente și suplimente pentru a combate comportamentele compulsive

N-acetilcisteina

N-acetilcisteina este un supliment alimentar utilizat pentru a trata mai multe afecțiuni non-mentale, dar s-a demonstrat că este utilă în tratamentul OCD-ului. NAC inhibă eliberarea glutamatului între celulele nervoase din mai multe zone ale creierului, inclusiv în cortex, amigdală, hipocamp și corpus striatum, toate acestea fiind afectate în OCD. În plus, NAC reduce stresul oxidativ și inflamația în creierele suferinzilor de OCD.

De asmenea, NAC-ul s-a dovedit eficient în trtarea tricotilomaniei (smulgerea părului), rosul compulsiv al unghiilor și de asemnea pentru jupuirea pielii.

NAC-ul nu se găsește în vreun produs alimentar natural, așa că trebuie adeministrat sub formă de supliment. Totuși, odată ajuns în corp, el se transformă în aminoacidul cisteină. Deși toate studiile se bazează pe suplimente, pacienții din clinica dr. Uma Naidoo au obținut de asemenea rezultate promițătoare consumând alimente bogate în cisteină. Carnea, cerealele și ouăle conține toate cisteină, ca și brânza ricotta, brânza de casă, iartul, broccoli, ardeiul roșu și ceapa.

Mioinozitol

Mioinozitolul este o variantă de glucoză produsă natural în organism, dar care poate fi consumată și prin alimente. Există foarte mult MI în creier, mai ales în membranele celulelor cerebrale, unde rolul lui este acela de a controla care substanțe intră și ies din celule. MI este un precursor al fosfoinozitidei, care face parte dintr-un grup de lipide ce facilitează reacțiile celulare din multe trasee neurochimice, inclusiv traseele serotoninei și dopaminei care sunt implicate în OCD.

MI se făsește din abundență în fructe, fasole, cereale și nuci. Legumele proaspete conțin mult mai mult mioinozitol decât varintele lor congelate sau conservate. Pentru micul dejun grapefruitul și tărâțele sunt surse importante de MI. Însă nu uita să întrebi doctorul tău înainte de a introduce grapefruitul în dietă, din cauza posiblelor interacțiuni cu medicamentele. Pentru prânz și cinăă, alegea fasolea albă cu bob mic sau fasolea verde. Untul de arahide (fără zahăr adăugat) este bogat în MI, ca și pâinea integrală.

Glicină

Glicina este un aminoacid care are un impact asupra funcției glutamatului în creier, iar studiile indică că ar putea fi utilă în ICD datorită modului în care interacționează cu un anumit receptor de glutamat din creier cunoscut sub denumirea de receptorul N-metil-D-aspartam (NMDA). În timp ce glicina este și ea un neurotransmițător inhibitor, nu se bate cap în cap cu glutamatul, așa cum face GABA, și ajută la liniștirea conflictului din creierile pacienților cu OCD.

Glicina e prezentă în pește, carne, lactate și legume. Carnea de curcan este mai bogată în glicină decât carnea de vită, care la rândul ei este o sursă mai bogată în glicină decât carnea de porc sau de pasăre. Cele mai bune surse de glicină sunt colagenul și gelatina.

Din sursele vegetale - spanacul, varza kale, conopida, broccoli, varză, dovleac și fructe ca banaenle și kiwi – toate acestea conțin glicină.

Armurariu

Armurariu (Silybum marianum), un membru al familiei de flori în care sunt incluse și floarea-soarelui și margaretele, a fost utilizat de secole întregi ca plantă medicinală. Conform folclorului popular, florile lui specifice de cunoare mov și frunzele cu vene albe provin din laptele Fecioarei Maria.

În cadrul unui studiu s-a comparat efectele extractelor de armurariu (600mg/zi) cu fluoxetină (30 mg/zi) la pacienții OCD, s-a descoperit că cele două tratamente aveau o eficiență similară, iar efectele secundare erau și ele similare.

Compusul din armurariu care îi ajută pe suferinzii de OCD este flavonoidul silimarină, care este un antioxidant natural. Silimarina acționează în principal inhibând monoaminoxidaza (MAO), o enzimă care (printre altele) are funcția de a îndepărta serotonina din creier. Ca urmare a inhibării enzimei MAO, nivelul serotoninei crește și, în consecință, simptomele de OCD sunt temperate.

Vitamina B12

Vitamina B12 (cobalamina) este esențială pentru producerea multor compuși chimici din creier, inclusiv a serotoninei. Un studiu a demonstrat că 20% dintre pacienții cu OCD au un nivel scăzut de vitamina B12.

Vitamina B12 se găsește în principal în carne, pește și pui. Dacă ești vegetarian, reține că vitamina B12 se găsește și  în produsele lactate. Dacă ești vegan, poți căuta cereale și alte alimente îmbogățite cu vitamine. Dar mai există și alte soluții inedite, cum ar fi produsul tempeh din soia fermentată, care are niveluri ridicate de vitamina B12. O altă susrsă vegetariană importantă de B12, este nori, un tip de algă marină comestibilă.

Turmeric

Pentru a investiga cât de util este turmericul în OCD, cercetătorii au indus comportamentue de tip OCD șobolanilor înainte de a-i trata fie cu curcuma, fie cu parotexine (un SSRI). Șobolanii tratați cu 5 mg/kg și 10 mg/kg de curcuma au avut o creștere a niveluriloe de dopamină din sânge, dar doar doza de 10 mg/kg de curcuma le-a crescut nivelurile de serotonină. Animalele tratate cu paroxetină au manifestat o creștere a serotoninei fără nicio schimbare a dopaminei. Atât curcuma, cât și paroxetina au scăzut incidența comportamentelor compulsive.

 

Ghid de păcălire a OCD-ului

Deoarece OCD-ul este atât de profund legat de anxietate, recomandările alimentare  pentru anxietate se aplică și aici.

 

Alimente și suplimente de consumat:

N-acetilcisteină: deși NAC trebuie luat ca supliment, alimentele bogate în cisteină pot fi și ele eficiente. Consumă carne, cereale, ouă, brânză ricotta, brânzică de casă, iaurt, broccoli, ardei roșu și ceapă.

Mioinozitol: legume proaspete, mai ales fasolea albă cu bob mic și fasolea verde, varza de Bruxelles și fasolea Lima; untul de arahide, pâinea integraklă, pepenele galben și citricile.

Glicină: carne, pește, lactate, leguminoase, spanac, varză kale, conopidă, varză, dovleac, banane, kiwi.

Armurariu (Sylibum maranum): disponibil ca supliment

Vitamina B12

Condimente: turmeric cu un vârf de piper negru

 

Alimente de evitat:

MSG sau glutamași și acidul glutamic: sosul de pește, sosul de stridii, sosul de roșii, miso, parmezan, gustări condimentate, chipsuri, alimente gata preparate, ciuperci, spanac, alge de mare, brânzeturi, sos de soia, fasole murată, roșii și alimente bogate în proteine, cum sunt carnea și fructele de mare.

Glutenul: dacă suferi de boala celiacă sau de sensibilitate non-celiacă, evită toate produsele din grâu, cum sunt pâinea, pizza, pastele și multe băuturi alcoolice.

 

8. Insomnia și oboseala: Capsaicină,

mușețel și dietele antiinflamatorii

 

Ritmul cicardian este un ceas intern de 24 ore al organismului care reglează perioadele de somn și de trezie. Când ciclul somn/trezie este afectat, se ajunge la probleme metabolice. Un studiu a arătat că  atunci când 12 bărbați tineri au fost privați de somn, nivelurile a 27 de metaboliți – inclusiv serotonina și triptofanul – se modificau. Când norm inormal, nivelurile acestor metaboliți au un ritm specific de creștere și scădere pe tot parcursul zilei. Atunci când nu dormi suficient, acest ritm este deranjat, iar urcușurile și coborâșurile devin neregulate. Acest lucru a dus la apariția unui domeniu medical în plină dezvoltare denumit crononutriția, în care cercetători studiază modul în care ceasul intern al organismului afectează digestia și metabolismul.

Ce legătură are asta cu intestinul tău? Ei bine, oamenii nu sunt singuri care au un ciclu natural de somn; toate ființele vii au așa ceva, inclusiv bacteriile din microbiomul tău. Bacteriile intestinale respectă o numită rutină de ”somn” și ”trezie” în timp ce trocesele fiziologice fluctuează pe tot parcursul zilei.

De obicei, ceasurile interne ale bacteriilor intestinale și ale oamenilor sunt sincronizate. Cu toate acestea, când ceasul intern al organismului tău ste deranjat – de exemplu, când te culci prea târziu prea multe nopți la rând sau călătorești prin mai multe fuse orare și ești afectat de diferența de fus orar – compoziția și comportamentul bacteriilor tale intestinale se pot schimba.

 

Alimentația pentru somn

În pofida efectelor negative ale zahărului, s-a demonstrat că o masă compusă din carbohidrați cu indice glicemic riricat te va face să adormi mai repede, deși într-un final îți va provoca un somn mai puțin satisfăcător. Un alt studiu a demonstrat că dietele bogate în zahăr și grăsimi saturate și cu un conținut scăzut de fibre, vor face ca somnul să fie mai superficial și mai puțin odihnitor. În particul, dietele cu conținut ridicat de grăsimi și de carbohidrați scad durata somnului profund, care este odihnitor, și a somnului REM, care ajută la consolidarea memoriei.

 

Alcoolul

Alcoolul este un sedativ, așa că teoretic o să te adoarmă mai repede. Totuși după ce adormi, alcoolul o să-ți afecteze ciclul normal de somn. Alcoolul blochează somnul REM, ceea ce cauze probleme de performanță cognitivă, de asemenea poate îngreuna și gestionarea situațiilor amenințătoare. Acesta îți modifică bacteriile din intestin într-un fel care crește inflamația din creier și reduce efectele calmante protectoare din nervul vag. În timpul stărilor de beție și de sevraj, este activă amigdala, ceea ce agravează anxietatea.

 

Acizii grași omega-3

Mai multe studii pe animale demonstrează că acizii grași omega-3 scad inflamația și normalizează somnul și că protejează creierul de declinul memoriei la șoarecii privați de somn. Acizii grași omega-3 exercită o influență directă sau indirectă asupra mai multor factori necesari pentru un somn mai bun. De exemplu, unii acizi grași sunt precursorii prostoglandinelor, substanțe care provoacă somnul la nivelul creierului. Alți acizi grași contribuie la dezvoltarea melatoninei, necesară pentru somn. Acizii mega-3 îmbunătățesc eficiența somnului și somnul REM.

 

Melatonină

Melatonina este un hormon produs în mod natural de creier și reglează ciclurile cicardiene ale corpului. Mai multe cercetări au demonstrat că melatonina îi poate ajuta pe oameni să adoarmă și poate fi foarte utilă în problemele cu diferența de fus orar.

Melatonina este disponibilă ca supliment, dar este prezentă și în mod natural în anumite alimente. Printre sursele alimentare de melatonină se numără ouăle, peștele, laptele, orezul și cerealele (orzul, fulgii de ovăz), fructele (strugurii, rodiile), diverse nuci (mai ales fisticul și nucile), semințele (de floarea-soarelui, de muștar, de in), și mai multe legume (sparanghel, roșii, broccoli și castravete).

 

Triptofan

 Mitul popular cum că triptofanul din curcan te adoarme nu e întodeauna adevărat deoarece este dificil pentru triptofanul alimentar să ajungă la creier. Dar nu există nicio îndoială că, atunci când triptofanul chir ajunge la creier, el te adoarme imendiat.

Deși triptofanul alimentar nu prea este absorbit în creier, poate fi util să combini surse bune de triptofan cu carbohidrați, cum ar fi carnea de curcan cu piure, cereale integrale cu lapte, unt de arahide pe pâine integrală sau brânzică pe biscuiți integrali. Toate aceste sunt combinații de gustări care te pot ajuta să adormi.

Triptofanul se mai găsește în dovleac și în semințe de dovleac, în boabele coapte de soia, în friptura de miel și în tonul gătit.

 

L-ornitina

Există nouă aminoacizi esențiali care nu pot fi produși de corp și ca atare trebuie să vină din surse alimentare. Ca și triptofanul L-ornitina este un aminoacid esențial care poate îmbunătăți calitaatea somnului când ești obosit. Este produs în corp de alimente care conțin L-arginină. Cea mai simplă cale de a obține L-arginină este de a consuma surse complete de proteină, adică cele care conțin toți cei nouă aminoacizi esențiali, pe care corpul nu îi poate produce singur. Printre acestea se numără carnea, peștele, ouăle, boabele de soia și quinoa.

 

Mușețel

În 2019, o meta-analiză a tuturor studiilor despre ceiul de mușețel și somn a demonstrat că era foarte eficient pentru îmbunătățirea calități isomnului. Efectul sedativ al mușețelului este pus de obicei mai ales pe seama unuia dintre compușii săi, un flavonoid denumit apigenină, care seleagă de aceiași receptori din creier ca și Valium și Xanaxul. Ce amai simplă modalitate de a obține apigenină este pur și simplu bând ceai de mușețel, se recomandă între 1 și 3 căni pe zi.

Alți micronutrienți

Pe lângă mușețel sunt mulți alți compuși naturali care pot îmbunătăți somnul, inclusiv acidul gamma-aminobutiric (GABA), calciul, potasiul, melatonina, piridoxina  și acidul hexadecenoic.

Pulberea de iarbă de orz este bogată în antioxidanți, electroliți ca potasiul și GABA.

Maca este o plantă înrudită cu ridichile și miroase precum caramelul. Se găsește în Peru și China și conține, calciu, potasiu și cizi grași care sunt de asemenea utili pentru somn.

Floarea Panax ginseng și frunzele ei stimuelază receptorii GABA din creier și favorizează somnul. Panax ginseng e cunoscută ca ginseng asitic, chinezesc sau roșu.

Lingzhi este o ciupercă orientală care stimulează și ea receptorii GABA.

Lăptuca conține o substanță cunoscută sub denumirea de lactucină, despre care se consideră că joacă un rol în proprietățile ei sedative

Vișinele sunt o sursă importantă de polifenoli și Vitamina C. În consecință, ele scad inflamația și favorizează somnul. Sucul de vișine crește nivelul triptofanului disponibil și scade inflamația

 

Alimente antiinflamatoare

Când inflamația este prezentă în corp, creierul deune dispune de mai puțină energie pentru că inflamația de intensitate scăzută blochează un mecanism din traseul chimic care produce energie. Consecința nu este doar un nivel scăzut de energie, ci și o creștere a radicalilor liberi toxici care afectează țesutul cerebral și reduc sensibilitatea la insulină. Pentru a reduce inflamația este important să ai o dietă antiinflamatoare. Regulile de bază a unei diete antiiflamatoare sunt următoarele:

Creierul tău este alcătuit din grăsime în proporție de 60%. Pentru a funcționa la parametri optimi, are nevoie de un aport constant de acizi grași omega-3 – cel puțin 2-3 combinații de acizi eicosapentaenoic și docosahexaenoic pe zi.

Reducerea acizilor grași omega-6 este esențială pentru menținerea unui echilibru corect omega-3 și omega-6. Consumul în exces de omega-6 poate face corpul să producă substanțe chimice care accelerează inflamația. Acești acizi grași se găsesc în uleiuri cum sunt ulei de porumb, șofran, floarea-soarelui, sin sâmburi de struguri, de soia, alune și legume. Asta înseamnă că trebuie să reduci cantitatea de maioneză, toate sosurile pentru salate și majoritatea alimentelor procesate și de tip fast food.

O dietă bogată în legume colorate, fără amilacee, conține polifenoli care pot lupta cu inflamația prin intermediul mai multor procese. Alte surse de polifenoli sunt: cuișoarele, anasonul stelat, pudra de cacao, oregano mexican, ciocolata neagră, castanele, și făina din semnințe de in. Ceiul negru și verde, murele, semințele de struguri tămâioși, oțetul de mere, scorțișoara și superfructele cum sunt maqui pot și ele să reducă inflamația.

Când urmezi o dietă antiinflamatoare, trebuie să stabilizezi insulina consumând alimente integrale, în principal plante bogate în grăsimi sănătoase (avocado, ciocolata neagră, măsline, semințe de chia, nucă de cocos, migdale, nuci pecan și nuci) și substanțe chimice naturale. Consumă legume cum ar fi conopida, fasolea verde și broccoli.

 

Magneziu și zinc

Magneziul scade inflamația și relaxează sistemul nervos. De exemplu, când faci sport, acidul lactic se acumulează în sânge, cauzând oboseală și dureri în membrane. Totuși, magneziul poate preveni acumularea de acid lactic, care la rândul său poate reduce oboseala.

Printre susrsele alimentare de magneziu se numără migdalele, spanacul fiert, nucile caju rumenite fără ulei, laptele de soia, fasolea neagră gătită și edamame.

Nivelurile scăzute de zinc sunt de asemnea specifice pentru sindromul oboselii cronice, iar creșterea aportului de zinc poate îmbunăți și preveni oboseala. Pentru mai mult zinc introdu în dietă semințele de dovleac, semințele de cânepă, carnea de vită crescută cu iarbă și năutul.

 

Vitaminele

Vitaminele joacă un rol esnețial în sănătatea creierului și îți asigură energia de care ai nevoie. Deși poți lua o multivitamină ca să-ți îmbunătățești nivelurile mai multor vitamine, te încurajez să consumi mai multe vitamine din surse naturale. Asta înseamnă să echilibrezi în dietă carnea, peștele, ouăle, fructele și legumele.

Iată cum funcționeaz anumite vitamine pentru a-ți oferi energia de care ai nevoie:

Tiamina: Nivelurile scăzute de tiamină (vitamina B1) pot duce la modificarea activității mitocondriilor. Cum mitocondriile sunt fabricile de energie  ale celulelor organismului, asta înseamnă o producție redusă de energie. Neuronii au nevoie de un nivel ridicat de energie, deci sunt în mod deosebit vulnerabili la deficitul de tiamină.

B6: Vitamina B6, denumită piridoxină, are un nivel scăzut la pacienții care suferă de sindromul oboselii cronice. În creierele animalelor, deficiența de vitamina B6 este corelată cu o cantitate mai mică de glucoză utilizată pentru a produce energie. O lipsă de vitamina B6 duce și la întreruperea conexiunilor dintre celulele cerebrale, afectând procesarea eficientă a informație.

Folat: deficiența de vitamina B9, cunoscută și sub denumirea de folat este asociată cu sindromul oboselii cronice. Folatul este implicat și în dezvoltarea celulară în tot organismul. Fără el, dezvoltarea este încetinită și ai șanse mari să te simți obosit din cauza nevoilor crescute de energie. Oboseala cauzată de deficiența de folat poate să apară din cauza anemiei. Anemia împiedică oxigenarea suficientă a țesuturilor.

B12: deficiența de vitamina B12 (denumită și cobalaină) poate duce la gastrită, anemie sau boala Crohn. Administrarea orală este suficientă, totuși unele persoane au nevoie de o injecție pentru a-și crește nivelurile de vitamina B12.

Vitamina C: Vitamina C este un antioxidant esențial în creier, iar oboseala este un simptom obișnuit dacă ai un nivel scăzut de vitamina C.

Vitamina D: Când nivelul tău de vitamina D nu este suficient de ridicat, creierul poate fi afectat și poate să apară inflamația. Vitamina D ajută la creștere nervilor și susține producerea de țesut cerebral. Ne putem produce singuri vitamina D, dar trebuie sp ne expunem pielea direct la soare, și nu prin ferestre.

Vitamina E: Vitamina E (cunoscută sub denumirea de alfa-tocofenol) poate deveni deficitară în cazurile în care apar malabsorbții ale grăsimilor, așa că această deficiență este obișnuită la persoanle care au tulburări digestive sau la cei care nu pot absorbi grăsimea din cauza unor afecțiuni de genul fibrozei chistice sau bolii celiace.

Capsaicina

Capsaicina este un copus din ardeii iuți care îi face atât de condimentați. La oameni, s-a demonstrat că un consum de 2,5 mg de capsaicină la fiecare masă (7,68 mg/zi) poate reface echilibrul energetic al corpului.

Capsaicina are efecte asupra energiie pentru că are un impact asupra metabolismului glucidelor din corp. Când capsaicina pătrunde în intestin, ea declanșează o reacție din partea nervului vag, reglând astfel pofta de mâncare prin faptul că îi ajută pe hormonii din centrul de reglare a poftei de câncare din creier să identifice mai eficient când mâncarea consumată este suficientă.

Cantitatea de capsaicină variază între diferite tupuri de ardei și este direct proporțională cu gustul iute al ardeiului. De exemplu, ardeiul jalapeno, care este moderat iute, are doar 0,165-0,33 mg de capsaicină. Un ardei iute chili serrano conține 0,396-0,518 mg de capsaicină. Ardeii chili mai iuți, cum sunt ardeii Thai bird’s eye și habaneros, pot fi o modalitate eficientă de a obține capsaicină (dacă suporți!).

Nu uita că nu contează doar ”iuțeala” în general, ci însăși capsaicina. Altfel spus, alimentele condimentate care sunt iuți datorită altor compuși, cum sunt muștarul, hreanul, piperul negru sau ghimbirul, nu influențează în același fel nivelul de energie.

 

Alte condimente

Chimion negru: Semnițele de Nigella saliva, cunoscute de obicei sub denumirea de chimion negru, îmbunătățesc starea de oboseală. Se știe că chimionul negru este neuroprotector datorită proprietăților sale antioxidante. Mai crește și nivelurile de acetilcolină din creier, care ajută mușchii să se contracte.

Turmeric: S-a descoperit că curcuma, ingredientul activ din turmeric, crește nivelul glicogenului din sânge la șoareci. Glicogenul este o sursă importantă de energie. La oameni, el poate fi util în reducerea inflamației și a durerii musculare, susținând astfel recuperarea și performanța persoanelor active. O sută de miligrame de curcuma sunt suficiente pentru a ameliora oboseala.

Ginseng american: Se vorbește adesea că ginsengul crește nivelul de energie și combate oboseala. Există multe indicii că așa stă situația, deoarece ginsengul afectează activitatea cerebrală, mai exact crește nivelurile de dopamină, noradrenalină și serotonină din creier.

 

Ghid de păcălire a insomniei și oboselii

Alimente de consumat:

·        Acizii grași omega-3: pește, mai ales peștele gras cum este somonul, macroul, tonul, heringul și sardinele.

·        Melatonina: ouă, pește, lapte, orez, orz și fulgi de ovăz, strugurii, rodii, nuci, semințe de floarea-soarelui, semințe de muștar, semințe de in, sparanghel, broccoli, castravete.

·        Triptofan: curcan, năut, mai ales în combinație cu carbohidrați.

·        L-ornitină: carne, pește, ouă, boabe de soia și quinoa.

·        Ceai de mușețel

·        Alimente care conțin micronutrienți utili: lăptuci, suc de cireșe amare, pulbere de iarbă de orz, maca, Panax ginseng, lingshi, pulbere de sparanghel.

Puntru oboseală:

·        Alimente antiinflamatorii: omega-3, legume colorate pentru polifenoli.

·        Minerale: magneziu și zinc.

·        Vitaminele B1, B6, B9, B12, C, D și E.

·        Alimente bogate în capsaicină: ardei iuți

·        Condimente: chimion negru și turmeric.

 

Alimente de evitat:

·        Cofeina: nu depăși recomandarea de 400 mg/zi și nu bea cofeină după ora 3 după-amiaza.

·        Alcool: deși alcoolul poate să adoarmă, el afectează somnul.

 

9. Tulburarea bipolară și schizofrenia:

L-teanină, grăsimi sănătoase și dieta ketogenică

Pacienții care suferă de tulburare bipolară trec prin schimbări dramatice de stare emoțională, episoadele de manie ținând în general cel puțin o săptămână, iar etapele depresive durând adesea mai mult de două săptămâni.

În literatura medicală, simptomele schizofreniei se împart în pozitive și negative. Simptomele pozitive includ comportamentul psihotic care nu apare la populația sănătoasă, cum sunt iluziile și halucinațiile. Simptomele negative sunt cele care afectează comportamentele normale, ca vorbire împiedicată sau pur și simplu o atitudine retrasă și deprimată.

Tulburarea bipolară și schizofrenia au simptome asemănătoare, iar unii psihiatri nu faac o distincție clară între cele două afecțiuni. În psihiatrie, diagnosticarea se poate dovedi dificiă, iar criteriile enumerate în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders nu au o bază solidă de cercetare, ci se bazează, în schimb, pe liste de simptome. Categoriile existente nu sunt întodeauna satisfăcătoare pentru clinicieni. Așa că, din punct de vedere tehnic BD este clasificată ca o tulburare de stare emoțională și SCZ este clasificată ca o tulburare psihotică, câteodată, în cazul BD-ului, pot apărea simptome psihotice, cum sunt halucinațiile, de unde dificultatea de a le deosebi.

De fapt, unii cercetători consideră că nu există SCZ, în timp ce alții consideră că BD și SCZ fac parte dintr-un spectru mai larg care pornește de la schimbări de stare emoțională, trece prin schimbări de stare emoțională însoțite de psihoză și ajunge la psihoză majoritară.

Respectând ideea tradițională că este vorba de tulburări separate, în acest capitol sunt analizate pe rând, dar, așa cum vei vedea, mai multe alimente care trebuie incluse sau excluse sunt benefice pentru amândouă.

Intestinul bipolar

 Unul dintre cele mai importante simptome ale BD-ului este volatilitatea stării de spirit. Timp de aproximativ o săptămână, persoanle cu tulburare bipolară se pot simți atât de vigilente, încât nu pot dormi toată noaptea, vorbesc foarte repede și se chinuie să se concentreze pe un singur lucru – trăiesc starea de manie. După vreo săptămână, îi poate apuca depresia, devenind retrași și îngrijorați și nemanifestând niciun interes pentru activitățile zilnice.

Gravitatea tulburării bipolare sepășește schimbările dramatice de stare emoțională. Persoanle care suferă de BD suferă de decese premature  din diverse cauze medicale secundare. De exemplu, obezitatea  apare la 40% dintre adolescenții cu BD – cauza fiind că la multe medicamente pentru BD luarea în greutate se numără printre efectele secundare. Pacienți cu BD suferă mai mult și de boli cardiace, de diabet și de boli autoimune decât restul populației.

Așa cum dea știm, inflamația permanentă, de nivel scăzut din organism este adesea legată de probleme la nivelul intestinului. Când această inflamație se răspândește în tot corpul, crește indicatorul denumit proteina reactivă. Când pacienții cu bd sunt în stare de depresie sau în cea maniacală, observăm de asemnea o creștere a proteine C reactive.

Legăturile dintre BD și inflamația din intestin sigur sună cunoscut. De exemplu, pacienții cu sindromul intestinului ritabil au o rată a incidenței tulburărilor bipolare de două ori mai mare decât restul populația generală.

 Mai există și o afecțiune rară denumită antibiomania, care este mania cauzată de antibiotice. Într-adevăr se consideră că numărul în creștere de cazuri de manie se datorează parțial unei creșteri a recomandărilor de antibiotice noi care afectează echilibrul microbiomului intestinal.

Există un regim alimentr care s-a dovedit promițător în tratarea BD. Datele preliminre și studiile de caz indică faptul că dieta ketogenică – cu conținut ridicat de grăsimi și scăzut de carbohidrați – are efecte de echilibrare a stării emoționale.

Există multe motive pentru care dieta keto are efecte pozitive în BD, inclusiv efectele asupra transmisiei de glutaat/GABA, cele de reducere a stresului oxidativ și de scădere a inflamației în general. Poate că cel mai important este faptul că dieta keto face mitocondriile, celulele care produc energie în organismul tău, să funcționeze mai bine. Disfuncția mitocondrială a fost asociată cu tulburarea bipolară.

Alimente și suplimente pentru echilibrare emoțională

Acizii grași omega-3

Studiile au demonstrat că există un efect pozitiv semnificativ asupra somptomelor depresiei, deși nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire a simptomelor maniacale.

N-acetilcisteină

NAC este un derivat al aminoacidului cisteină. Are proprietăți antioxidnte și protejează țesutul cerebral de atacul radicalilor liberi prin scăderea inflamației. NAC nu se găsește în surse alimentare, dar în organism este convertită în cisteină. Cisteina ca atare se găsește în ceapă, usturoi, gălbenuș de ou, fulgi de ovăz, varză de Bruxelles, ardei roșu, tărâțe de grâu, drojdie și lactate precum brânza ricotta, brânzica de casă și iaurtul.

Folat și acidul folic

Un studiu a demonstrat că administrarea de L-metilfolat, o formă de folat (vitamina B9), la pacienții cu depresie bipolară și-au îmbunătățit cu 50 % simptomele depresive.

Printre sursele alimentare bune de folat se numărăr sparanghelul, legumele cu frunze verzi, bananele, leguminoasele (lintea gătită și fasolea roșie), citricele (portocale, lămâi, lămâi verzi, dar nu uita să eviți grapefruitul), rădpcinoasele, ouăle, avocado, tărâțele, migdalele și semințele de in.

Magneziu

Un studiu a demonstrat că în timpul tratamentului cu perfuzii de sulfat de magneziu pacienții cu depresie bipolară au avut nevoie de mult mai puține medicamente din tratamentul lor standard pentru BD ca să se simtă echilibrați emoțional. Mai mult de jumătate au demonstrat o îmbunătățire clinică vizibilă, fără efecte secundare prohibitive.

Merită să reținem și faptul că litiul crește nivelul mgnaziului din sânge, acesta fiind probabil motivul pentur care este un tratament eficient BD.

Merită să luăm în calcul suplimentarea regimului alimentar cu nuci, spanac, fasole neagră, edamame, unt de arahide și avocado.

Zinc

Studiile au indicat că concentrațiile mai scăzute de zinc erau corelate cu o depresie mai severă. Printre sursele alimentare de zinc se numără fructele de mare, carnea slabp de vită, carnea de pasăre și gălbenușul de ou, cantități mai mici găsindu-se în fasole, nuci și cereale integrale.

 

Intestinul în schizofrenie

Fie că iau sau nu medicamente, persoanele care suferă de schizofrenie au bacterii intestinale mai puțin diverse și au chiar și anumite bacterii unice care se găsesc în intestinele sănătoase.

Un studiu a demonstrat că, atunci când au fost transplantate fecale de la pacienții cu SCZ la șoareci, aceștia au prezentata simptome de SCZ spre deosebire de grupul de control. de asemenea. șoarecii au manifestat comportamente similare cu ale altor șoareci care aveau simptome de SCZ induse într-un mod diferit. acest studiu pe animale demonstrează clar că schimbările la nivelul bacteriilor intestinale pot schimba și chimia creierului. 

Pacienții cu SCZ au mai multe probleme intestinale decât restul populației: au mai multă inflamație, suferă de mai multe intoleranțe alimentare și defecte în peretele intestinului care duc la apariția intestinului permeabil. un stidiu post-mortem al inflamației gastrointestinale asociate cu SCZ la 82 de persoane a descoperit că 50% suferea ude gastrită, 88% de enterită și 92 % de colită, toate aceste fiind semne ale unei inflamații grave a intestinului. Iar 20% dintre pacienții care suferă de sindromul intestinului iritabil suferă și de schizofrenie.

Alimente care agravează schizofrenia

Gluten

Procentul celor cu boală celiacî dintre pacienții cu SCZ este aproape dublu față de populația generală. Aproximativ o treime dintre pacienții cu SCZ au anticorpi antigliadină - aproximativ de trei ori mai mult decât restul populației - aceștia putând cauza atât boala celiacă, cât și sensibilitatea non-celiacă la gluten.

Într-un studiu cu pacienți cu SCZ și tulburare schizoafectivă, pacienții care nu au consumat gluten au făcut dovada unei îmbunătățiri a stării clinice generale, au fost mai atenți, au avut mai puține efecte adverse de natură gastrointestinală și și-au îmbunătățit simptomele negative de retragere socială și apatie.

Zahăr 

Dintre zece studii care au evaluat zahărul, cerealele rafinte și băuturile îndulcite, toate au descoperit că, cu cât pacienții consumau mai mult astfel de substanțe toxice, cu atât riscul de psihoză era mai mare.

Alcool

Studiile au demonstrat că pacienții care făceu abuz de alcool au avut mai multe recidive ale simptomelor SCZ, decât cei care au băut rar sau deloc. De asemenea, au avut mai multe simptome pozitive mai frecvente, precum halucinațiile și iluziile.

Suferinzii de schizofrenie au un volum redus de substanță albă și modificări ale anatomiei hipocampului care pot fi agravate de alcool.

Alimente care resetează realitatea

În 2009, Paul Amminger și colegii săi au studiat 81 persoane cu ”risc foarte mare” de tulburări psihotice. Acești pacienți nu erau tratați cu antipsihotice. În decurs de douăsprezece săptămâni, pacienții au primit un supliment de acizi grași polinesaturați omega-3, după care a urmat o etapă de monitorizare. La finalul studiului care a durat douăsprezece luni, 2 dintre cele 41 de persoane (4,9%) din grupul omega-3 și 11 dintre cele 40 (27,5%) din grupul placebo au dezvoltat o tulburare psihotică. de asemenea cizii polinesaturați omega au redus semnificativ simptomele pozitive și negative prin comparație cu grupul placebo. Aceasta a fost o demonstrație importantă a efectelor protectoare ale acizilor omega-3 în psihoze cum sunt cele specifice pentru schizofrenie.

N-acetilcisteină

Pacienții cu SCZ au un metabolism cerebral anormal care produce stres oxidativ. Eliberarea radicalilor liberi afectează țesutul cerebral și sabotează sistemele normale de apărare ale organismului, făcând ca fiziologia creierului să o ia razna. Antioxidanții sunt în mod deosebit importanți pentru pacienții cu SCZ.

Glutationul este un antioxidant important care se găsește în cantități scăzute la pacienții cu SCZ, Administrarea unei doze de glutation ca atare nu ajută, deoarece el este prost absorbit și nu ajunge ușor în creier. Cu toate acestea s-a demonstrat că N-acetilcisteina (NAC) crește nivelul de glutation din plasmă și ca atare protejează creierul. În ansamblu, mai multe studii oferă dovezi suficiente despre faptul că suplimentele cu NAC ar putea fi utile în tratarea schizofreniei.

Acid alfa-lipoic

Acidul alfa-lipoic joacî un rol esențial în reacțiile chimice ale sursei de energie a celulei ,mitocondria. Ca și NAC, este un antioxidant puternic și protejează creierul de inflamația în exces.

O cercetare derulată pe pacienți cu SCZ a descoperit că acidul alfa-lipoic poatre reduce simptomele generale ale SCZ și poate îmbunătăți funcția cognitivă. A fost de asemnea utilă în managemntul greutății și anormalitățile motrice cauzate de medicația atipsihotică.

Acidul alfa-lipoic se găsește de obicei în legume (spanac, broccoli, roșii) și carne, mai ales organe precum rinichi, inimă și ficat.

Vitamine

Vitamina C: Un studiu a demonstrat că pacienții care au primit un tratament cu vitamina C au avut niveluri scăzute ale unui marker asociat cu SCZ.

Vitaminele B: Vitaminele B au un rol esențial în metabolismul celular. Pacienții cu schizofrenie au în mod obișnuit niveluri scăzute de vitamina B. Folatul a atras în mod deosebit atenția, deoarece deficiența de folat poate interfera cu sinteza și repararea ADN-ului și cu funcția generală a celulelor din creier.

L-teanina este un aminoacid unic care este prezent aproape în exclusivitate în planta de ceai. Ea stimulează undele cerebrale alfa (undele de ”relaxare”), scade concentrația compușilor chimici excitanți din creier și stimulează compușii chimici relaxanți cum este GABA.

Un studiu detaliat a descoperit că mărire concentrației de L-teanină în terapia cu antipsihotice a ameliorat mai multe simptome ale pacienților cu schizofrenie și cu tulburări afective schizofrenice. Un alt studiu a descoperit că L-teanina ameliorează simptomele pozitive și insomnia la pacienții cu SCZ.

Tipurile obișnuite de ceai verde, negru și oolong conțin teanină, dar conțin și cofeină, așa că o cantitate prea mare o să te agite. pentru pacienții SCZ, cel mai bine e să caute o alternativă fără cofeină. ceaiurile din plante nu sunt făcute din frunze de ceai tradiționale, așa că ele nu conțin teanină.

Melatonină

S-a demonstrat cp melatonina este eficientă pentru tratarea insomniei pacienților cu SCZ. De asemenea, poate spori efectele antipsihotice datorită efectelor sale antiinflamatorii și antioxidante.

Ouăle și peștele sunt surse bune de melatonină, ca și nucile. Sparanghelul, roșiile, măslinele, strugurii, orzul, ovăzul, nucile și semințele de in sunt de asemenea surse bune de melatonină.

Bolile psihice grave au nevoie de

medicamente puternice

Medicamentele ca litiul și antipsihoticele sunt arme puternice de luptă împotriva BD și SCZ. Dar la fel de importante sunt și schimbările din regimul alimentar care pot conlucra cu medicamentele pentru a-i ajuta pe cei care suferă de aceste afecțiuni debilitante.

Ghid de păcălire a tulburării bipolare

Dieta keto s-a dovedit a fi o abordare alimentară sănătoasă pentru pacienții cu tulburare bipolară.

Alimente de consumat:

Acizi grași omega-3

N-acetilcisteină: deși NAC trebuie luatp sub formă de supliment, alimentelel bogate în cisteină pot fi și ele eficiente. Încearcă să consumi cereale, ouă, brânză ricatta, brânză proaspătă, iaurt, broccoli, ardei roșu și ceapă.

Vitamina B 6 (folat).

Minerale: magneziu, zinc

Alimente de evitat:

Cele care alcătuiesc dieta vestică: alimente bogate în grăsimi rele (carne roșie, alimente prăjite) și carbohidrați cu indice glicemic ridicat (pâine albă, orez alb, cartofi, paste, orice altceva făcut cu făină rafinată).

Cofeină: nu depăși consumul de 400 mg/zi

Sodiu: pentru pacienții tratați cu litiu, este important ca nivelurile de sodiu să rămână constante.

Gluten: evită produsele din grâu, cum este pâinea, pizza, pastele și multe băuturi alcoolice.

Alcool: pacienții cu BD ar trebui să nu consume deloc alcool.

Complicații în combinație cu medicamente: sucul de grapefruit și alimentele ce conțin tiamină (brânza maturată, carnea maturată, fasolea fava, Marmite, varza murată, sosul de soia și berea la halbă) pot interfera cu anumite medicamente prescrise pentru BD.

Ghid de păcălire  a schizofreniei

Alimente de consumat:

Acizi grași oemga-3

N-acetilcisteină: deși NAC trebuie luatp sub formă de supliment, alimentelel bogate în cisteină pot fi și ele eficiente. Încearcă să consumi cereale, ouă, brânză ricatta, brânză proaspătă, iaurt, broccoli, ardei roșu și ceapă.

Acidul alfa-lipoic; spanac, broccoli, roșii, carne (mai ales organe, recum inimă rinichii și ficatul).

L-teanină: ceai verde, negru și oolong.

Melatonină: ouă, pește, orz și fulgi de ovăz, strugurii, rodii, nuci, semințe de floarea-soarelui, de muștar, de in, sparanghel, broccoli și castravete.

Vitaminele B9, B12 și C.

Alimente de evitat:

Cele care alcătuiesc dieta vestică: alimente bogate în grăsimi rele (carne roșie, alimente prăjite) și carbohidrați cu indice glicemic ridicat (pâine albă, orez alb, cartofi, paste, orice altceva făcut cu făină rafinată).

Gluten: evită produsele din grâu, cum este pâinea, pizza, pastele și multe băuturi alcoolice.

Zahăr: produse de patiserie, bomboane, băuturi carbogazoase sau orice este îndulcit cu zahăr sau sirop din porumb cu conținut ridicat de fructoză.

Alcool: pacienții cu SCZ nu ar trebui să consume deloc alcool.

10. Libido: Oxitocina, schinduf

și știința afrodisiacilor

Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, a descris libidoul ca fiind ”forța motivațională a instinctelor sexuale”, un impuls primar al oamenilor de a căuta plpcerea. Cu toate acestea, psihiatrul Carl Jung consideră că libidoul poate fi separat de instinctele sexuale și seamănă mai mult cu o forță vitală pe care filosoful Henri Bergson a numit-o elan vital. Iar psihianalistul Ronald Fairbairn a descris libidoul ca ”o căutare primară obiectuală”, punând pe plan secund punctul de vedere freudian în care plăcerea este esențală pentru a susține în schimb o raportare la libido ca la o modalitate de relaționare și de conectare cu alte persoane.

 Deși nu există o definiție universal acceptată, în toate aceste interpretări ale libidoului se găsește ideea comună că este un impuls uman esențial. de fapt, libidoul seamănă mult cu un alt impuls uman: foamea.

Ca și foamea, libidoul este o manifestare instinctuală. Ambele pot afecta modul în care te porți, obligându-te să le pui pe primul loc în detrimentul a orice altceva. niciuna nu implică prea multă rațiune, dar ambele activează circuitele cerebrale comune care se concentrează pe plăcere.

Foamea și libidoul utilizează compuși chimici similari, dopamina jucând un rol important în ambele, iar hormonii sexuali cum sunt estrogenul, testeosteronul și progesteronul influențează aportul de hrană și apetitul.

Există doi hormoni principali ai sexului - estrogenul și testosteronul. Îi cunoști probabil sub denumireile de hormoni sexuali ”feminini” și ”masculini” și este adevărat că estrogenul este produs în principal de ovare, iar testosteronul de testicule. Cu toate acestea, bărbații și femeile au atât estrogen, cât și testosteron, iar ambii hormoni sunt importanți pentru funcția sexuală a fiecărui gen. În afară de funcția sexuală, estrogenul și testosteronul sunt implicați în sănătatea oaselor, creierului și vaselor de sânge.

Bacteriile  intestinale sunt din nou implicate într-un mod complex în modularea libidoului datorită  roului pe care îl au în producerea acestor doi hormoni sexuali. În 2014, veterinarul Theofilos Putahidis și colegii săi au analizat în ce măsură  bacteriile intestinale influențează hormoni sexuali la șoareci. Le-au dat șoarecilor un probiotic care conținea bacteria intestinală Lactobacillus reuteri, care are proprietăți antiinflamatoare. Șoarecii care au consumat L. reuteri în apa de băut au produs mai multă spermă și au avut mai multe celule producătoare de testosteron în comparație cu grupul de control. Acest lucru s-a manifestat  în special la șoarecii în vârstă; de fapt, tratamentul chiar i-a întinerit pe șoareci. Studiul a concluzionat că, de vreme ce suplimentele cu probiotice  pot îmbunătăți funcția sexuală la șoareci, există probabilitate foarte mare ca acest lucru să fie valabil și la oameni.

Afrodiziace și alimente 

care cresc libidoul

Oxitocina este cunoscută sub denumirea de ”hormonul legăturii”. efectele oxitocinei asupra creierului sunt complexe. Multe dintre ele au loc prin intermediul traseului cerebral de ”recompensare”. Receptorii de oxitocină există din abundență în sistemul mezolimbic și joacă un rol esențial în perceperea și exprimarea emoției. Microbiomul intestinal joacă un rol în dezvoltareaa și funcționarea acestui traseu, așa că bacteriile intestinale pot afecta funcția neuronilor care se bazează pe oxitocină.

Deși nu îți poți pua oxitocina direct din alimente, există unele care te pt ajuta să-ți crești nivelurile de oxitocin. Ciocolata neagră este recunoscută ca afrodiziac și eeste evidentă că stimulează dopamina din creier, care la rândul ei crește producția de oxitocină.

S-a descoperit că magneziul susține activitatea biologică a oxitocinei. Deși această legătură nu este una solidă sau bine replicată în alte studii, o dietă bogată în magneziu nu poate să strice. Așa că asigură-te că mănânci multe legume verzi, nuci, semințe și cereale neprocesate.

Oxitocina este o petidă cu nouă aminoacizi. Doi dintre aceștia, izoleucina și leucina, sunt aminoacizi esențiali ce trebuie asigurați prin dietă deoarece nu pot fi produși de corp, așa că în mod clar trebuie să consumi alimente în care ele să existe din abundență pentru a te asigura că organismul tău poate crea oxitocină. le găsești în carne, cereale, lapte și produse lactate și, într-un procent mai mic, în legume și ouă.

Vinul roșu

Studiile au demonstrat că vinul roșu poate crește nivelurile de testosteron la bărbați. Iar alte studii au demonstrat că polifenolii din vinul roșu pot ameliora disfuncția erectilă.

Fistic și alte nuci

Studiile au demonstrat că fisticul îmbunătăște funcțiile erectile, crește colesterolul bun (HDL) și scade colesterolul rău (LDL) la bărbați.

E ușor să exagerezi cu nucile, așa că nu depăși 1/4 de cană pe zi (2-4 nuci).

Mere

Într-un studiu cu un eșantion numeros, a stabilit că femeile din gruul care mânca mere în fiecare zi aveau o funcție sexuală semnificativ mai bună și scoruri de lubrifiere mai mari decât ale celor care nu mâncau mere.

Suc de rodie

Bogat în plofenoli, sucul de rodii este un antioxidant eficient, așa că e un antioxidant minunat în dieta ta.

Ardei iuți

De mult timp se crede că capsicina din ardeii iuți poate crește libidoul. Studiile sugerează că există o corelație între preferința pentru mâncare aiute și nivelurile de testosteron.

Nu uita, capsicina provine doar din ardei iuți, nu din alte alimente iuți condimentate, cum sunt piperul negru sau hreanul. Pentru a o adăuga în dietă, folosete fulgi de ardei iute, pulbere de ardei cayenne sau jalapeno proapăt sau ardei serano când gătești.

Ceapă

Există indicii promițătoare că ceapa ar avea efecte benefice asupra testosteroului; e posibil să crească numărul anumitor hormoni esențiali și reduce radicalii liberi. De asemnea, e posibil ca ceapa să crească producția de oxid nitric din celule care se găsesc în testicule, ceea ce dilată vasele de sânge și îmbunătățesc funcția erectilă. De asemenea, scade nivelul zahărulu idin sânge, ceea ce are un efect pozitiv asupra producției de testosteron.

Avocado

Azdecii numeau copacul de avocado ahuacatl, ceea ce înseamnă ”copacul testicul”, pentru că fructele lui atârnă în perechi ca testiculele masculine.

Avocado este unul din cele mai bogate surse alimentare de bor, un element esențial pentru producția hormonilor sexuali. S-a demonstrat că borul crește atât nivelurile de testosteron , cât și pe cele de estradiol la femeile aflate la menopauză.

Totuși studiile despre suplimentee cu bor, se pare că o doză eficientă pentru a impulsiona producția de testosteron este de 10 mg/zi. O cană de avocado conține doar aproximativ 1,67 mg de bor. Totuși merită să consumi avocado în cantități mici.

Ghid de păcălire a libidoului

Alimente de consumat:

Alimente care îmbunătățesc oxitocina: ciocolata neagră, magneziu și aminoacizi esențiali (care se găsesc în carne, cereale, lapte și într-un procent mai mic în legume și ouă).

Cafea: nu depăși totalul de cofeină de 400 mg/zi.

Vin roșu: nu mai mult de 1 pahar/zi.

Nuci: fistic, migdale și nuci.

Mere

Suc de rodii

Ceapă

Avocado

Plante și condimente: șofran, schinduf.

Alimente și compuși alimentari de evitat:

Cele care alcătuiesc dieta vestică: alimente bogate în grăsimi rele (carne roșie, alimente prăjite) și carbohidrați cu indice glicemic ridicat (pâine albă, orez alb, cartofi, paste, orice altceva făcut cu făină rafinată).

Proteina de soia: bărbați care au un libido scăzut ar trebui să reducă tofu și proteina din soia cum sunt produsele vegetariene și cele vegane care imită carnea.

Alcoolul: pentru bărbați nu mai mult de 14 pahare pe săptămână, Pentru femei, nu mai mult de 7 pahare pe săptămână și nu mai mult de 3 într-o zi.

Zahărul.

Lemnul dulce.

            PFOA: atenție la vasele antiaderente pentru gătit și la ambalajele care conțin PFOA. Folosește vase din oțel inoxidabil sau din fontă, utilizează hârtie nealbită pentru sendvișuri.